Ar fi putut să ajungă regina României. Dar relația sa cu viitorul rege Ferdinand, cu care se și logodise în secret, avea să fie întreruptă prin intervenţia drastică a Consiliului de Miniştri, care a reamintit principelui că niciun membru al Familiei Regale nu se poate căsători decât cu o „egală" de origine străină.

Se autoexilează la Paris, publică versuri în limba franceză și primește de două ori premiul Academiei Franceze. Elena Văcărescu, ultima reprezentantă a dinastiei poetice a Văcăreştilor, este cea dintâi femeie din România care a fost primită în Academia Română.

Moare la Paris, pe 17 februarie 1947 și este înhumată în cripta familie Văcăreștilor din cimitirul Bellu. Ea a lăsat moștenire Academiei Române, prin testament, majoritatea averii Văcăreștilor.

Povestea celei mai vechi înregistrări din Fonoteca Radioului

În 1911 se înfiinţa la Paris un Muzeu al Cuvântului. Personalităţi de seamă ale culturii europene au fost invitate în sala nr. 5 a Sorbonei pentru a-şi înregistra vocea. La 20 mai 1913 Elena Văcărescu a imprimat pe disc următoarele vorbe:

„Vechea şi stră­lucita familie boierească Văcărescu, din care cu mândrie mă trag, a dat ţării trei poeţi: Alecu, Ienăchiţă şi Iancu Văcărescu. De Ienăchiţă Văcărescu voi spune mult cunoscutul lui «Testament»:

«Urmaşilor mei Văcăreşti

Las vouă moştenire

Creşterea limbei româneşti

Ş-a patriei cinstire.»”

În continuare, poeta a recitat primele strofe din „Primăvara amorului”, scrisă de bunicul ei, Iancu Văcărescu, iar în final o poezie de-a sa, „Fluieraşul”. Pe un al doilea disc a recitat o altă creaţie proprie intitulată „Le dernier désir” (Ultima dorinţă).

Cele două discuri au fost descoperite în 1980 de către publicista Maria Moscu, iar custodele arhivei fonografice din Paris, Marie France Calas, a făcut posibilă transpunerea lor pe bandă de magnetofon. Înregistrările au fost difuzate pentru prima dată în ediţia din 12 iulie 1980 a emisiunii „Fonoteca de Aur”, care i-a avut ca invitaţi pe Maria Moscu şi Marie France Calas.

Camil Petrescu despre Elena Văcărescu:

"N-a fost niciodată despărțită de țara în limba căreia n-a scris (...). O româncă din cel mai adevărat sânge românesc, care își afirmă cu orgoliu și originea și sufletul românesc (...) O asemenea personalitate onorează două literaturi"