REGALITATEA – FILE DE POVESTE

Nu era Regina Poeziei.

Eminescu avea dreptate.

Era însă o personalitate puternică, o regină muncitoare...cu spiritul, pe care Europa întreagă o admira pentru talent și perseverență.

Nu avea profunzimea minții enciclopedice a lui Eminescu, nici scrutarea filosofică a acestuia.

Dar Carmen Sylva avea în schimb simțul profund al valorii, cu care aduna pe lângă sine pe cei care aveau ceva de rostit, cântat, pictat, în micul regat de la porțile Orientului.

Pentru că sărbătorim pe 15 ianuarie Ziua Culturii Naționale, ca omagiu adus contribuției lui Eminescu la cizelarea limbii române literare și sincronizarea culturii românești cu cea europeană și universală, vă propun să rememorăm sâmbătă, de la ora 11.45, în rubrica REGALITATEA – FILE DE POVESTE, un episod important din această istorie, prea arareori răsfoită cu bună credință în ultimii ani, plini de controverse și demitizări.

De aceea, vom cita din rândurile scrise de regina Elisabeta a României despre Eminescu și vom presăra versurile acestuia, în lectura actorului Marcel Iureș, selectate de pe audiobook-ul VISUL ȘI ALTE 30 DE POEME NECUNOSCUTE, apărut la Editura Casa Radio în 2011.

” Îmi apărea neliniștiti și răvășit, ca venit dintr-o altă lume. Imi amintea de manfrd și de faust, de chipurile palide și răvășite ale marilor romantici.”

 

”Mi-a sărutat mâna, privindu-mă cu o privire potolită, dar pătrunzătoare, ce voia parcă a-mi secatui spiritul, spre a rămâne din el un subiect de curiozitate sau interes”.

 

”Trăsăturile feței trădau oboseala unei tinereți trăite fără bucurie. Degetele-i erau lungi și înghțate, gura foarte expresivă, cu buze fine...îi traducea toate emoțiile. Avea o voce răvășită dar duioasă, ca a turturelelor, toamna. Când i-am lăudat versurile, a înălțat din umeri: Versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de copaci.”

 

Carmen Sylva, Regina Elisabeta a României, a fost nu doar contemporana lui Eminescu, ci și reprezentanta regală a aceleiași generații literare. Regina poetă care își vindea în Europa bogată drepturile de autor pentru scrierile sale literare este tradusă din limba germană în limba riomână de însuși Eminescu. Una dintre piesele de teatru semnate de Carmen Sylva, ”Vârful cu dor”, este jucată cu succes și bucurie în micul teatrul de la castelul Peleș.

Așadar, regina susține artele timplui său, cumpără tablourile lui Nicolae Grigorescu și oferă Ordinul Bene Merenti jurnalistului nonconformist și antidinastic de la Timpul, Mihai Eminescu, care îl și refuză.

Dincolo de această anecdotică, cele două personalități cultrale ale României sfârșitului de veac romantic onorează istoria noastră.

În 1878, Regina Elisabeta, carmen Sylva, începe tălmăcirea versurilor lui Eminescu în limbile de circulație ale lumii. Mai întâi, ”Melancolie”.

Iată ce mărturisește regina după prima întâlnire cu poetul, când îi oferă personal o ceașcă de ceai:

”O primește cu stângăcie, însă cu blândețe. A băut ceaiul cu sete. Mi-am dat seama că din tot ce i-am oferiot, ceașca de ceai pe care i-am servit-o eu însămi a fost singurul lucru care i-a făcut plăcere. Ceva ce semăna cu sentimentul unui zeu servit de o muritoare. În toată viața mea, el a rămas pentru mine imaginea Poetului însuși. Nici a celui bestemat, nici a celui inspirat, ci a poetului aruncat dezorientat pe pământ, nemaiștiind cum să-și regăsească aici comorile pe care le poseda.”

Sumă lirică de voievozi, cum îl numea Petre Țuțea, Emionescu va rămâne busola care indică unul dintre momentele de excelență ale culturii române.

”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?

La trecutu-ți mare, mare viitor!”

 

(sursă foto – Wikipedia)

Sugestii bibliografice:

Les pensées d'une reine - Cugetările unei regine, ediție bilingvă franceză-română, traducere din limba franceză de Dumitru Scorțanu, Iași: Fides, 2001

Carmen Sylva, uimitoarea regină Elisabeta a României (1843-1916) -Gabriel Badea-Păun, traducere din franceză de Irina-Margareta Nistor, București, Editura Humanitas, 2003; a doua ediție revăzută și adăugită, 2007; a treia ediție 2008, a patra ediție 2010

Regina poetă Carmen Sylva. Literatura în serviciul coroanei, Silvia Irina Zimmermann, cu o prefață de A.S.R. Principele Radu al României, traducere din germană de Monica Livia Grigore, cu numeroase fotografii din Arhiva Princiară de Wied din Neuwied, București, Editura All, 2013

Poveștile Peleșului, ediție îngrijită și postfață de Silvia Irina Zimmermann. ilustrații din Arhiva Princiară de Wied, București: editura Corint, 2016