Augustin Cupșa în dialog cu Radu Paraschivescu și Cezar Gheorghe despre volumul „Străinătate”

Editura Humanitas vă invită joi, 23 martie, la ora 19.00, în Librăria Humanitas Lipscani 42, să participați la un dialog pe care Augustin Cupșa îl va avea cu Radu Paraschivescu și Cezar Gheorghe despre nouă său volum de proză scurtă, Străinătate, publicat recent în colecția 821.135.1 – Scriitori români contemporani.

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile, pe baza unei rezervări prin Eventbook aici: https://eventbook.ro/other/bilete-augustin-cupsa-strainatate-discutie-humanitas-lipscani

„«Străinătatea» din prozele lui Augustin Cupșa nu înseamnă doar un spațiu geografic încadrat de alte granițe. Fiecare personaj are propria lui raportare la «străinătate», astfel că prozele din acest volum îmbogățesc termenul cu toate nuanțele pe care le permite literatura, fără a-l explica însă până la capăt. Augustin Cupșa are marea calitate de a le lăsa personajelor sale libertate totală, de unde imposibilitatea de a le anticipa evoluția și senzația că pășești pe nisipuri mișcătoare, care le reușește numai marilor prozatori. Străinătate este o puternică pledoarie despre frumusețea literaturii ca literatură, eliberată de mode și ideologii, și unul dintre cele mai convingătoare volume de proză scurtă din literatura română.“ — CORINA SABĂU

„Străinătate și stranietate, două cuvinte pe care am ajuns să le așez cu ușurință unul lângă celălalt. M-am născut într-o epocă totalitară, în care străinătatea – evident, Occidentul – era nu doar locul de scăpare, ci și visul, proiecția, fantasma unei evadări. Dar era și o întrerupere, o despărțire, dorul de cel plecat. Dincolo, afară, sus – câteva nume pentru imaginarul nostru care e și astăzi la fel de viu. Un refugiu mental, o extragere de sub autoritatea faptului de a fi aici și acum. E un pic ironic, dar în anii din Franța am văzut cât de avantajați suntem noi față de ei, pentru că ei sunt parte reală din acest imaginar și nu mai au de ce să viseze că pot pleca în străinătate.“ — AUGUSTIN CUPȘA

„Fie că evocă un sat sau Bucureștiul, un oraș de provincie sau Londra, autorul își prezintă personajele ca pe niște oameni singuri, care, deși caută companie sau un/o partener/ă, rămân tot singuri. Sunt oameni simpli, care, deși au avut o copilărie și o adolescență trăite în comunism sau în anii ’90, în sărăcie și în anomie socială, sunt însuflețiți puternic de dorința de a-și clădi o viață mai bună. Și totuși, ceva din neputința și melancolia istoriei patriei își lasă amprenta asupra lor, debilitându-i și făcându-i recognoscibili oriunde. Aceasta este și una dintre calitățile prozei lui Augustin Cupșa, faptul că își prezintă personajele, nu se vede că autorul le-ar fi compus. Nu par niște creații, ci oameni vii. Scriitorul păstrează distanță față de ei, e neutru, nu intervine niciodată subiectiv în evoluția eroilor săi, ci îi aduce în lumina reflectorului și îi lasă acolo, să acționeze – aparent - singuri.” — SERENELA GHIȚEANU