IOANA PÂRVULESCU: “În toată perioada liceului am evitat să-l comentez pe Eminescu pentru că toată lumea comenta prin clișee poezia eminesciană și eu nu voiam să repet ce spuneau alții”

Duminică, 15 iunie, marcăm 136 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu. Într-un interviu realizat de Anca Mateescu pentru Revista Literară Radio, scriitoarea Ioana Pârvulescu ne oferă o perspectivă nouă asupra modului în care putem (re)descoperi poezia eminesciană și de a-l înțelege pe Eminescu, dincolo de prejudecăți sau interpretări forțate.

„Nu există zi de 15 ianuarie, dar și iunie, să nu deschid un volum de Eminescu și să citesc, pe cât posibil, poezii mult mai puțin frecventate chiar și de mine, sau să citesc poezii cunoscute, dar cu un alt ochi decât le citisem până atunci.”

Acest ritual vorbește despre o altfel de relație cu opera lui Eminescu, una lipsită de zgomotul festivismului. Ioana Pârvulescu spune că poetul trebuie citit „fără prejudecăți”, întrucât există două capcane:

„Una, că poate fi citit doar ca o statuie și cealaltă… că e depășit, că faima lui nu mai are valoare.”

În viziunea Ioanei Pârvulescu, lectura lui Eminescu nu ar trebui să se concentreze pe aspectele formale.

„Trebuie să pornim invers, de la viul din el, și apoi să ajungem la performanța artistică” spune ea, adăugând că adevărata forță a poeziei stă în acel „je ne sais quoi… pe care îl au toate capodoperele”.