O carte pe zi, realizator Valentin Protopopescu

Joi, 15.03.2018, în emisiunea Intro

David Michie, Magicianul din Lhasa, Editura Atman, traducere de Mariana Alexandru, Bucureşti

Trăim vremuri grele, a căror esenţă cel mai adesea scapă înţelegerii noastre. Totul se petrece rapid, nu mai avem răgaz pentru analiză şi reflecţie, ba nici măcar pentru o trăire personală cît de cît aşezată. Uneori nu ne mai rămînem timp pentru a ne plînge morţii sau pentru a ne celebra bucuriile pricinuite de cei apropiaţi. De aceea, evaziunea frumoasă, în teritorii spirituale agreate şi mai ales protejate, e un gest obligatoriu pentru cei care doresc să reziste în faţa tăvălugului neocapitalist.

Lectura unui roman iniţiatic înseamnă, în context, exact acel gest sanitar pe care-l evocam. Şi fără doar şi poate că romanul scris de americanul David Michie, Magicianul din Lhasa, tradus de Mariana Alexandru şi publicat de casa editorială Atman din Bucureşti, se califică pentru categoria „lectură iniţiatică”.  Autorul, care a călătorit răstimp îndelungat în Tibet, locuind în diferite temple budhiste şi ashramuri himalayene pentru a se iniţia, nu este doar un scriitor talentat, dar şi un practicant devotat al disciplinei yoghine şi al ritualurilor budhiste de purificare. Între altele, David Michie s-a implicat în organizarea unor turnee de conferinţe ţinute de însuşi Dalai Lama.

Ideea de bază a acestei ficţiuni este că destinul karmic leagă persoane dincolo de timp şi spaţiu, sub condiţia ca spiritul universal să delege unor aleşi un scop fundamental. Este şi cazul celor doi eroi ai romanului Magicianul din Lhasa, călugărul novice Tenzin Dorje şi fizicianul specialist în teorica cuantică Matt Lester.

Dacă discipolul budhist reuşeşte să salveze două excepţionale manuscrise antice din calea armatei roşii chineze invadatoare, savantul britanic, la cinci decenii după evenimentul din Tibet, reface traseul periculos al asiaticului în ritmul trepidant de astăzi al oraşului Los Angeles din Statele Unite. Întîlnirea între două timpuri istorice diferite, identificarea a două spirite deloc asemănătoare sînt posibile datorită meditaţiei şi rugăciunii numite dharma, un procedeu spiritual care poate conduce la clarviziune şi la depăşirea condiţionării materiale.

Dincolo de ţelul anecdotic al romanului, cartea fiind foarte bine scrisă, rămîne miza iniţiatică şi relevanţa ei spirituală, amîndouă aceste aspecte fiind în măsură a ne convinge că există dincolo de noi ceva mai important şi mai frumos decît banala noastră trecere efemeră prin viaţă.

Foto David Michie, coperte, imagini din Tibet şi Himalaya, link you tube spre o scurtă explicaţie din partea autorului, care motivează ce anume l-a împins să scrie romanul Magicianul din Lhasa:

https://www.youtube.com/watch?v=945qLfPMLRk.