Volumul “Peripetiile lui Nastratin Hogea”, tradus din persană de Mihai Cernătescu și Naser Nikoubakht, a apărut de curând la Editura Herald. Intrate în cultura noastră încă din secolul al XIX-lea, transpuse în versuri de Anton Pann și traduse ulterior din limba turcă, aventurile învățatului musulman reprezintă o sursă neîntreruptă de umor.

În copilărie, prin școala primară, am primit de la bunicul meu o carte care se numea “Din năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea”, de Anton Pann. Avea o copertă cu un om purtând un turban pe cap și mergând călare pe măgar, dar așezat cu spatele. La vremea respectivă mi-au plăcut mult poveștile în versuri despre hogea cel trăsnit care intră în tot felul de buclucuri, care avea câte o vorba de duh pentru orice și care părea când foarte isteț, când prost de dădea în gropi. Nu știam atunci, iar cartea s-a pierdut de mult, că Nastratin Hogea e un personaj pe care multe popoare orientale și-l atribuie, dar despre care nu se cunosc foarte multe detalii.

Nastratin a fost un cleric musulman, care predica și care avea pentru fiecare câte o vorba de învățătură. Se pare că a trăit prin secolul al XIII-lea în Orientul Mijlociu, iar printre cei care insistă cel mai mult că Nastratin este al lor sunt iranienii. Cartea apărută la Editura Herald cuprinde povești traduse din persana de către Mihai Cernătescu, doctor în istoria Islamului și bun cunoscător al limbii persane, aceste povești fiind extrase în principal dintr-o carte publicată la Teheran în 2000 – “Glumele și năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea” și din “Mollah Nasr al Din”, apărută tot la Teheran, în 2013, dar și din alte surse găsite pe internet.

Cartea cuprinde sute de mici povestiri avându-l drept personaj pe Nastratin Hogea, unele înfățișând situații amuzante, altele creionând faze de-a dreptul absurde, altele generând învățături pentru cititori, fie din categoria “asa da” fie din “asa nu” sau punându-i în temă cu diverse obiceiuri din partea lui de lume. Nastratin apare că fiind învățatul comunității, care ba are bani și primește oaspeți la cină, ba este sărac și nu are ce pune pe masă, ba are o soție care îl bate și îl aruncă pe scări, ba are altă soție care îi naște primul copil la trei luni după căsătorie, ba își pierde măgarul, ba se duce să îl vândă la târg, ba face lucruri necuviincioase la masă, ba îi sfătuiește pe cei din jur cum să procedeze într-o situație sau alta.

Unele dintre povestiri îl arată pe Nastratin ca fiind un om înțelept sau care știe să profite de ocaziile care i se ivesc, în timp ce altele îl arată că pe un om sărac cu duhul, care nu înțelege nici măcar lucrurile evidente, care se lasă păcălit în afaceri și pe care până și copiii îl iau peste picior. În orice caz, hogea are o logică proprie după care se conduce și în general caută să fie un om corect și drept. Iată câteva mostre ale peripețiilor sale din volum:

Vă rog

Într-o zi, Nastratin Hogea a intrat într-un magazin de halva, a înghițit în sec de poftă și l-a întrebat pe vânzător:
– Dacă cineva mănâncă halva și nu are bani să plătească, ce faceți?
Bărbatul i-a răspuns:
– Îl arunc în stradă cu un șut în fund.
Nastratin a luat o bucată de halva, a mâncat-o, s-a întors cu spatele spre vânzător și i-a spus:
– Va rog să-mi socotiți bucata de halva.

Poetul

Într-o zi, un poet i-a recitat lui Nastratin Hogea câteva versuri pe care le scrisese.
Hogea a spus:
– Versurile tale nu au nici cap și nici coadă.
Poetul s-a supărat și a început să-l înjure pe Nastratin.
Nastratin i-a răspuns:
– Bravo! Pe cuvântul meu că înjurăturile tale sunt mai bune decât poezia!

Pofta

Nastratin Hogea și-a strâns vecinii și le-a spus:
– Uite așa o nevastă vreau să-mi găsiți: să fie fecioară, să fie bogată, frumoasă și cuviincioasă.
Nevastă unui vecin i-a răspuns:
– Greu de găsit toate aceste patru calități într-o singură persoană. Dacă vrei, îți găsim patru neveste, fiecare cu câte una dintre calități.
Nastratin a răspuns:
– Vorbiți sau va apucați de treabă?

Cartea se gasește AICI.