Poezia noastră cea de toate zilele - 21 martie 2023, ora 18.00, sala Media Muzeul Național al Țăranului Român

Muzeul Național al Țăranului Român și Editura Eikon vă invită marţi, 21 martie 2023, de la ora 18.00, la Sala Media, la o seară literară pentru celebrarea poeziei și a poeților. Vom avea ca invitați trei poeți consacrați: Ioan Cristea, Simona Trifu, Vianu Mureșan.

Christian Crăciun, critic literar, Valentin Ajder, editor, Mihai Gheorghiu, scriitor, îi vor însoți în lectura poeziilor, în dialogul cu cititorii și în sărbătoarea universală a poeziei.

Ioan Cristea

S-a născut la 9 februarie 1956, în Gârbova de Sus, Aiud, Județul Alba, și este actualmente domiciliat în București. Este licențiat în drept, în cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, din Cluj-Napoca, anul 1987. A publicat sporadic în diferite reviste precum Luceafărul, Orizont, Oglinda literară etc., semnând două volume de poezie, Capcană pentru înger și Poteci nemărginite.

„Ioan Cristea nu se lansează în poeme de mari dimensiuni și cu mari pretenții, ci cultivă poezia directă, simplă, cu o largă adresabilitate, în forme de o concentrare maximă, deținând între altele arta (fiindcă, fără îndoială este vorba de o artă!) de a ști să se oprească la timp, exact în clipa în care a realizat că mesajul nu mai are nevoie de conotații suplimentare, altfel spus în momentul când ideea pe care a îmbrăcat-o în vers a fost/ este pe deplin conturată.” Florentin Popescu

„La Ioan Cristea strategia maleficului este aceea de a miza pe jocul aparență/esență și de a se metamorfoza. Poetul fiind conștient că exorcizarea răului lăuntric nu se poate realiza decât printr-o firească și necesară conlucrare a sacrului cu profanul.” Constantin Miu (Cărțile noastre, critică literară)

„Ioan Cristea ni se înfățișează drept un liric cu o prozodie frapantă ca miez literar și comunicare-ntre idei. Poezia scrisă de el dezvăluie un temperament dublat de efort și grijă, totodată, de cunoaștere a sinelui sau în împrejurimi de singurătate și lesnicioasă bucurie.” Ion Machidon

Simona Trifu

Volume de poezie:

Atenție! Nu călcați pe flori

Pledoarie pentru copacii fără pădure

Fă o lume pentru mine

E.S.P.

„Pledoarie pentru copacii fără pădure” - este al cincilea volum de versuri al medicului și psihanalistului Simona Trifu, volum pe care autoarea îl dedică memoriei impresionantei artiste Tatiana Stepa, chiar la un deceniu de la dispariția acesteia. „Un tren fără locuri la geam”, „Regiment de Dumnezei”, „Îngeri la Cercul Polar”, „Unicorn de iarmaroc” sau „Uragan în procedural” sunt doar câteva dintre cele 72 de poeme înscrise în acest volum.

Vianu Mureșan

Volume de poezie:

Epifania tăcerilor, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000

Ceasurile mamifere, ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2003

Cele două capete ale tăcerii, ed. Eikon, București, 2021

„Parte din poezie vine din inspirație sau, mai bine zis, din acele conjuncturi, situații de viață care produc o răvășire, care se prefac repede în spectacol al imaginației. Tot ce suferă un poet capătă ecou literar, se transformă, uneori înainte ca el să-și dea seama, în rostiri mai mult sau mai puțin fruste care devin semințele viitoarelor poeme... Dar țesătura poeziei, forma ei literară vine din meșteșug.

Meseria de poet se învață de-a lungul întregii vieți literare. Poetul care se bizuie doar pe inspirație, este naiv ca un îndrăgostit care nu cunoaște capriciile muzelor; cel care mizează doar pe tehnică, e sterp și previzibil ca un inginer mecanic.

Nu cred că omul actual trăiește fundamental „în chip poetic”, dar nici că el poate evacua poezia din lume, din viață, pentru simplul motiv că el e o ființă care simte, iubește, se teme, moare. Acestea trei – iubirea, teama, credința – sunt suficiente pentru a naște poezia în sufletul sensibil al celui care e stăpânit de limbă.

Marea slăbiciune a poeziei recente este lipsa ei de formă – rostirea totalmente liberă –, care compromite sensibilitatea cu care vrea, prea zelos uneori, să epateze. Ca să devină formă poetică, o anumită simțire, un simptom profund, definitoriu al vieții trăite are nevoie de un limbaj pe măsură, adică de un instrument perfect articulat și indestructibil. Moartea formei poetice condamnă la uitare ceea ce este mai bun și sensibil în rostirea contemporană.”

Intrarea este liberă.