Tatiana Niculescu: „Când am scris piesa (Brâncuși contra SUA ) voiam să mă întâlnesc cu Brâncuși, să intru în lumea lui, să înțeleg privirea lui asupra lumii și a artei”
19 Februarie 2026, 11:45
La 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, Sala Media a Teatrului Național I.L. Caragiale găzduiește un eveniment cu totul special: spectacolul-lectură „Brâncuși contra SUA”. Textul, semnat de Tatiana Niculescu și regizat de Irina Banea, nu este doar o reconstituire istorică, ci o incursiune emoționantă în viziunea asupra lumii a celui care a revoluționat sculptura modernă.
Scriitoarea Tatiana Niculescu a dezvăluit, în dialog cu Anca Mateescu la GPS Cultural, povestea fascinantă a unei piese de teatru care „sparge statuia” pentru a elibera omul din spatele ei.
Piesa își are rădăcinile într-un episod real și de-a dreptul ilar din 1926. La sosirea în New York, celebra lucrare „Pasărea în văzduh” a fost reținută de serviciile vamale americane. Motivul? Autoritățile au refuzat să o recunoască drept artă, încadrând-o la categoria „ustensile de bucătărie” și obligându-l pe Brâncuși să plătească taxe vamale. Sculptorul a dat în judecată statul american, iar procesul care a urmat a forțat justiția să definească, pentru prima dată, ce înseamnă arta modernă.
„Publicul larg nu cunoștea prea multe detalii despre acest proces care are și părți amuzante acum, judecând retrospectiv.”
Drumul piesei spre scenă a fost neașteptat. Textul exista ca e-book și a fost descoperit de o scenaristă româno-americană, care a dorit să îl traducă și să îl folosească într-un atelier de teatru din Los Angeles. Succesul lecturii publice a dus la un nou pas: o prezentare organizată de Institutul Cultural Român din New York.
„Au avut loc niște lecturi cu public făcute de actori americani, care au avut succes și așa textul a atras atenția și în România.”
Abia după acest parcurs international, textul a revenit în atenția publicului român, într-un context aniversar important: 150 de ani de la nașterea lui Brâncuși și 100 de ani de la celebrul proces.
Pentru autoare, miza textului nu a fost reconstituirea strict istorică, ci apropierea umană de artist.
„Când am scris piesa, voiam să mă întâlnesc cu Brâncuși. Voiam să mă întâlnesc cu Brâncuși, imaginar, desigur, și să intru în lumea lui, să înțeleg privirea lui asupra lumii și a artei."
