Valentin Pikul: “Necuratul” – Volumul 1

Valentin Pikul a fost un romancier sovietic care s-a axat în scrierile lui pe istoria poporului rus. În romanul istoric “Necuratul – Rasputin și apusul unei lumi”, apărut la Editura All, își introduce cititorii în lumea Imperiului Țarist, surprinzând ultimii 37 de ani ai acestuia, din 1880 și până la revoluția din 1917, care i-a adus sfârșitul.

Primul volum al romanului istoric scris de Valentin Pikul acoperă perioada 1880 – 1912, adică prima parte a domniei țarului Nicolae al ÎI-lea și a țarinei Alexandra Feodorovna. Autorul îmbină faptele istorice reale, documentate cu întâmplări fictive și construiește cu măiestrie o poveste captivantă, sprijinind acțiunea romanului pe doi piloni: isprăvile monarhilor ruși, ale neamurilor regale și ale Dumei și viața și aventurile lui Rasputin, un țăran din Siberia ajuns personaj extrem de important la curtea imperială.

Familia imperială și întreg aparatul de conducere sunt descrise cu un umor special, dar fără menajamente, cu toate problemele care le domină, comploturile, invidiile, aventurile scabroase și chiar crimele politice sau nu. Țarul este înfățișat ca fiind un mare bețiv, cu caracter slab, cu un comportament de multe ori infantil, în timp ce țarina este puțin cam nebună, crudă și cu un caracter puternic și dominant, în antiteză cu soțul său. Comportamentul față de supuși este unul disprețuitor, țării și oamenii lor sus-puși fiind preocupați doar de binele propriu și încercând să păcălească la orice pas poporul pe care îl conduc, refuzandu-i drepturile și înăbușind sângeros orice tentativă de revoltă.

Mizeria morală a familiei imperiale, corupția și decadentă sunt primele lucruri pe care le observă Rasputin în momentul în care ajunge să se învârtă în cercul lor. Țăran sărac, violent, incult, cu o mare pasiune pentru alcool (pe care îl bea în cantități industriale) și pentru femei (care, deși le tratează oribil, sunt atrase de el din toate direcțiile și din toate clasele sociale), Rasputin este descoperit de un preot în călătoriile lui prin imperiu și introdus treptat în cercurile aristocrate, pe post de vizionar, făcător de minuni, salvator al sufletelor păcătoase și mijlocitor între oameni și Dumnezeu.

Autorul are însă grijă să-l arate cititorului pe Rasputin exact așa cum este, de la naștere și până la maturitate, un om de cea mai joasă speță, leneș, parazit, murdar, inept, un impostor care se dă drept om al Domnului și care, odată ajuns în mijlocul aristocrației, adună în jurul său o mulțime de adepți, subliniind astfel putreziciunea morală a nobilimii și a familiei regale însăși; țarii, pe care el îi numește mieros “mama” și “tata”, sunt și ei prinși în farmecul îndoielnic al acestui individ, cu metode total neortodoxe de întors oamenii (în special femeile) către Dumnezeu, individ care le devine prieten apropiat și sfătuitor în problemele sociale și politice. Influența nefastă a lui Rasputin și incompetența celor care conduc Rusia sunt punctate excelent pe finalul acestui prim volum de un fost preot: “Ascultati, ascultați! Vă spun că Rusia nu are țar, Rusia nu are Sinod, Rusia nu are guvern și nu are o Duma populara… este numai o viperă uriașa, Rasputin, un tâlhar și un hoț care ține loc de țar, de Sinod, de Duma și de tot guvernul nostru!”