Vocile memoriei: Boemul absolut al lieraturii române

ora 22.30

S-a numit el însuși
”înger vagabond”. A fost hamal în portul Constanța, dar și în Gara de
Nord bucureșteană, a mai fost brutar la Iași, ucenic de zidar la Turnu
Măgurele, zidar la Bacău și, iarăși
venit în București, salahor. Cele
mai stabile profesii ale lui au fost cele
de poet și de boem. Criticul Emil Manu îl numește cu cuvintele folosite
în titlu. E, desigur, vorba despre Dimitrie Stelaru. Ceva mai mare decât scriitorii generației lui
literare, este născut în 1917, a debutat
înaintea tuturor, prin 1935, cu volumul Melancolie,
urmat de alte câteva pe care le semnează D. Orfanul. Dumitru Petrescu era
numele real al poetului care își pierdea tatăl în Marele Război ; de aici
primul pseudonim. Adevăratul Dimitrie Stelaru se arată însă de la volumul
prefațat în 1942 de Lovinescu : Noaptea
geniului.

Într-o înregistrare din Fonoteca de aur, îl vom asculta pe Dimitrie Stelaru spunânduși versurile.

Realizator: E. Lucan