Înapoi la rădăcini-In memoriam Camil Marinescu

Dirijorul Camil Marinescu s-a stins din viață astăzi, 27 iulie 2020 la București.

A studiat la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti
la clasa de fagot. La dirijat este discipol al maeştrilor Constantin Bugeanu,
Cristian Mandeal, Mihai Brediceanu şi Pierre Dervaux. A predat fagotul la
Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti şi, timp de 10 ani, a deţinut
postul de dirijor rezident la Opera Naţională din Bucureşti. Din 2003, pentru
trei stagiuni, a fost dirijor permanent invitat al Berliner Sinfonie Orchester,
Germania. Începând cu 2002 Camil Marinescu este rezident în Japonia,
activitatea sa internaţională bucurându-se de succes în numeroase turnee în
SUA, Canada, Franţa, Austria, Spania, Italia, Mexic, Elveţia, Rusia, Australia,
China, Marea Britanie, Israel.

Dirijând atât repertoriul de teatru liric, cât şi repertoriu
simfonic, a fost invitat să conducă Minneapolis Opera House din Minnesota
(SUA), orchestra OSM din Montreal, Westdeutscher Rundfunk - Köln, Komische Oper
din Berlin, Mitteldeutscher Rundfunk din Leipzig. Cu unele dintre aceste ansambluri
a realizat înregistrări de referinţă: opere simfonice complete de George
Enescu, lucrări de Janacek, Stravinski, Bruckner, Mozart, Schubert, Beethoven,
Debussy, Richard Strauss şi Ravel. În Japonia este prezent pe scene din Tokio,
Kyoto şi Osaka.

Cu o mare diversitate în abordarea repertoriului - de la
Gesualdo da Venosa la opere de Puccini şi Richard Strauss, la muzică simfonică
contemporană şi muzică de film şi de jazz - dirijorul include în concertele
sale muzica românescă, contribuind la cunoaşterea muzicii noastre pretutindeni
în lume. Camil Marinescu desfăşoară şi o activitate pedagogică susţinută, ce
include cursuri de dirijat la Universitatea din Osaka şi cursuri de estetică şi
filozofie a culturii la Universitatea din Kyoto. De asemenea, a conferenţiat pe
teme de analiză muzicală şi interpretare la universităţi din Franţa, Spania,
Portugalia, Germania şi SUA.

Sursa: Filarmonica George Enescu

În anul 2018 Sorina Goia realiza sub genericul Înapoi la Rădăcini, un interviu de proporţii epice, în care dirijorul Camil Marinescu făcea o suită de mărturisiri/destăinuiri pornite dintr-o viaţă întreagă dedicată muzicii.

“Vrem, nu vrem, avem nevoie de cultură și mai ales avem
nevoie de religie. Drumul parcurs de umanitate de la sacrificiile umane, precum
cel din Sacre du Printemps sau uciderea Ifigeniei de către tatăl său,
Agamemnon, până la crucificarea lui Iisus care ia pe umerii săi păcatele
omenirii e cea mai frumoasă parte a istoriei umanității.

Eu găsesc că transmiterea culturii (nu numai de la o
generație la alta, dar și pe orizontală, de la o persoană la alta sau de la un
grup la altul) seamănă foarte mult cu jocul telefonul fără fir din copilăria
noastră, pentru că unde dai… și unde crapă! Ţi se spune una și tu – vrei, nu
vrei – adaugi sau scazi ceva… schimbi o nuanță… cel puțin o nuanță, dacă nu mai
mult. E posibil ca la capătul firului telefonului fără fir să nu se mai
recunoască cu adevărat începutul. Religia e partea dorit neschimbătoare a
culturii.

CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII CREŞTIN?

Noi, cu toții, suntem martorii și produsul unei evoluții
umane care, ne place sau nu ne place, are la bază nevoia de “altceva”, de
transcendere. Fiecare dintre noi descoperim zi de zi “cât de creștini” suntem.
Un lucru e sigur: dacă ești creștin, nu poți să fii nici pasager creștin… nici
pe alese… și nici din când în când, nu poți să te definești a fi creștin după
bunul tău plac.

A fi creștin e un lucru cu adevărat dificil… un model de
perfecțiune.” (Camil Marinescu)