Cuvânt înainte la One Jazz Festival - Baia Mare

După
nemeritate decenii de quasi-izolare, în anii ulteriori nominalizării
din partea României pentru titlul de Capitală Culturală Europeană,
Baia Mare și-a resuscitat viața jazzistică. O nouă manifestare a
acestei revitalizări se va petrece în plin sezon autumnal 2019,
când în șarmanta urbe-poartă-de-intrare
spre fascinantul Maramureș va
avea loc cea de-a doua ediție One
Jazz Festival,
sub egida Asociației OneSound.
Cum se știe, ediția inaugurală a fost una încununată de succes,
desfășurându-se cu casa închisă. Anul acesta, concertele vor
avea loc tot la Teatrul Municipal din localitate, în datele de 8-9
nov. 2019, iar programul anunțat de dinamicul director artistic Eddy
Keller e realmente promițător.

Publicului
i se oferă șansa de a vedea la lucru atât muzicieni consacrați,
cât și tineri în plină afirmare. Din cea din urmă categorie face
parte vocalista Krisztina Koszorus Koszika, lidera formației Koszika
& The Hotshots.
Pe când era studentă la Academia Națională de Muzică G.
Dima
din Cluj, Kozsika îmi fusese recomandată de colegul meu, profesor
la aceeași instituție și prestigios pianist, Boldizsar Csiki. De
altfel, ea e absolventă de înalte studii muzicale, tot la ANMGD, în
cadrul secției de vioară. După câștigarea premiului pentru cea
mai bună vocalistă la Concursul Debutanților din cadrul
Festivalului de Jazz de la Târgu Mureș (ediția 2015, când și
semnatarul acestor rânduri făcea parte din juriu), cariera junei
cântărețe de jazz ia o turnură ascendentă, concretizată în
apariții la televiziune, concerte prin țară și prin Ungaria,
Portugalia, Italia, Franța, Austria, Slovacia. Repertoriul ei
înglobează, cu specifică dexteritate, jazzul, swing-ul, folclorul
maghiar și cel gitan, intonații și ritmuri funk etc., fiind
interpretat cu reale aptitudini ... poliglote, în mai multe limbi.
Susținută de partenerii ei instrumentali − Éltes Áron / sax,
Cristina László – pian, synth şi backing vocals, Csaba Szász /
ghitară, Attila Zonda / ghitară-bas, Zsolt
Asztalos
/ tobe − Koszika promite o petulantă uvertură festivalieră.

Péter
Sárik Trio
face
parte, în prezent, dintre cele mai active formații de jazz ale
Ungariei. Liderul este un prolific pianist, compozitor, aranjor,
pedagog, de o invidiabilă versatilitate interpretativă. Aceasta se
repercutează și asupra interacțiunii, întotdeauna în parametri
unui cert profesionalism, cu partenerii săi de grup:
Tibor Fonay / bass și Attila Gálfi / baterie. Din fericire, în
ultimii ani,Sárik
și-a orientat preocupările și înspre țara noastră, atât ca
apreciat interpret − prin colaborări cu vocalista Luiza Zan −
cât și ca membru în jurii festivaliere, sau protagonist al unor
ateliere de creație. Spectatorii vor avea șansa de a savura
versiunea live
a recentului album al celor trei, simplu și elocvent intitulat
Bartók.
E vorba despre o adevărată provocare: o transfigurare din unghiul
sensibilității contemporane a profunzimilor creației bartókiene.
Cu atât mai mult, cu cât genialul compozitor născut la Sânnicolau
Mare (în extremitatea vestică a Banatului) a influențat în mod
decisiv evoluția esteticii jazzistice spre statutul de egal între
egali printre avatarurile muzicii contemporane. Din vastul material
tematic al capodoperelor lui Béla Bartók, pe amintitul album
discografic figurează câteva piese celebrisime: Allegro
barbaro,
trei dintre Dansurile
românești
(culese de compozitor în uimitoarele sale campanii de documentare
prin Transilvania începutului de secol XX), secvențe din
Mikrokosmos,
Adagio
din Concertul
pentru pian nr. 2 etc.
Recitalul Péter
Sárik Trio
se anunță ca un veritabil regal, demn de tot interesul!

Gala
de sâmbătă 9 nov. 2019 va fi deschisă de foarte tânăra trupă
Sidewalk
Troubadours.
Și aci predomină muzicienii formați la aceeași Academie Națională
de Muzică din Cluj, inepuizabilă cultivatoare de talente, ce
împlinește anul acesta un secol de existență. Grupul s-a format
în jurul fraților
Elöd
și Szabi Domokos. Primul dintre ei e trompetist, iar în anul 2017 a
câștigat Concursul de compoziție Liviu
Comes.
Al doilea a absolvit Facultatea de Teatru și Televiziune din cadrul
principalei Universități clujene, UBB, dar se manifestă și
muzicalmente, ca ghitarist și vocalist. Principalul lor aliat este
Cristian Zaharia / ghitară, muzicuță, voce, reprezentant al noii
generații formate la ANMGD, însă totodată și al potențialului
muzical al Băii Mari, de unde e originar. Partea percusivă este
asigurată de Erik Forró
și Gergely Reman. Mărturisesc că sunt foarte curios să-l aud
cântând la țambal pe acesta din urmă, student al reputatului
percuționist Mircea Ardeleanu, ambii fiind implicați în grupul
Transsilvabras
Percussão,
pe care l-am promovat în calitate de director al Casei
do Brasil
(insituție patronată de UBB Cluj). Din câte înțeleg, principalul
scop al formației S.B. − versată în așa-numitul busking
(= performance
stradal)
− este acela de a suscita interesul unor categorii ample de
spectatori, prin abordarea unor piese debordând de bună dispoziție.

Nicolas
Simion, unul dintre cei mai activi jazzmeni români pe plan mondial,
va fi însoțit la Baia Mare de membrii cvartetului Crazy
World:
rafinatul ghitarist Sorin Romanescu, basistul clujean Tibi Menyhart
și subtilul baterist Iulian Nicolau (care, în pofida extremei sale
tinereți, are mari șanse de a deveni o figură de prim-plan a
jazzului român și internațional). Ascensiunea
lui Nicolas Simion pe firmamentul jazzului european a început încă
din
patrie, în perioada de „rezistență prin jazz” din ultimul
deceniu al regimului totalitar. Tânărul saxofonist/clarinetist a
evadat spre „lumea liberă” scurt timp înainte de căderea
dictaturii, stabilindu-se la Viena. Ulterior și-a mutat „cartierul
general” la Köln, însă și-a menținut funcționale contactele
cu viața jazzistică din România. Din fericire, nu a renunțat la
cetățenia română, ceea ce mi-a permis ca – la începutul
secolului 21, când fusesem cooptat în juriul Premiului Muzicianul
European al Anului acordat
sub egida Guvernului Austriei ‒ să îl pot nominaliza din partea
României pentru acea distincție.În
2014 i-a fost decernat
prestigiosul WDR Jazzpreis pe anul 2015, la categoria Improvizație.
Este vorba despre un premiu – în valoare de 10.000 de euro ‒
atribuit începând din 2004 (din inițiativa
postului de radio WDR-Hörfunk) celor mai valoroși
jazzmeni activi în landul Nordrhein-Westfalen. Printre muzicienii cu
care a colaborat muzicianul nostru (originar din zona Brașov) s-au
numărat nume notorii, precum Archie
Shepp, Mal Waldron, Gunther Schuller, Sabin Pautza, Dusko Goykovich,
Jancy Korossy, Tomasz Stanko, Jane Lee, Charlie Mariano, Lee Konitz,
Lonnie Plexico, Victor Jones, Jim Pepper, Christian Muthspiel
ș.a.m.d. De-a lungul anilor, Nicolas și-a amplificat continuu
statutul de creator. Astfel,
el se manifestă actualmente la fel de convingător ca
interpret-improvizator (la saxofon tenor/sopran, clarinet,
clarinet-bas, taragot, pian etc.), dar și în calitate de
compozitor, aranjor, șef de orchestră, dirijor și, nu în ultimul
rând, producător de albume discografice la propria casă 7
Dreams...
Despre aceste ipostaze ale sale am scris și vorbit în varii
contexte, iar în câteva ocazii i-am fost maestru de ceremonii fie
pe diverse scene, fie la posturi de radio și televiziune, din
România, Portugalia, Suedia, Austria, Germania, Rusia, Elveția
ș.a.m.d. Mă bucură că experiența se va repeta și în
stimulativul context băimărean. Sunt convins că, la fel ca de
fiecare dată, muzica lui Simion și a companionilor săi îi va
încânta pe cei prezenți.

Recitalul
final va aparține iarăși unor muzicieni reprezentând noile
generații: Trio-ul condus de bateristul ceh Dali Mraz, din care mai
fac parte basistul italian Federico Malaman și ghitaristul român
Marius Pop. Liderul trupei declară că a ajuns să se exprime
preferențial prin baterie, datorită unui surplus de energie ce se
cerea canalizată prin modalități artistice. De la simpla defulare
a unui temperament extrovertit, a ajuns mai apoi să cugete la
semnificațiile de ordin spiritual ale actului interpretativ. Așadar,
Mraz nu se limitează doar la preocupările pur tehnice, de epatantă
vituozitate, ci e interesat de implicațiile mai profunde ale
muzicii. Ca atare, paleta preocupărilor sale include și compoziția,
interpretarea pianistică, lecții de muzică, ateliere interactive.
Între muzicienii săi preferați se află și cei doi cu care va
cânta pe scena Teatrului din Baia Mare: Federico Malaman e basist,
contrabasist și aranjor, absolvent al Conservatorului din Verona. Cu
Mraz împărtășește nu doar interesul pentru stilul jazz
fusion progressive,
ci și manifestarea aptitudinilor sale comunicaționale prin
intermediul internetului. Măiestria sa interpretativă, dublată de
simțul humorului și de o mentalitate deschisă sunt caracteristici
ce i-au facilitat colaborarea cu numeroși muzicieni de valoare:
Mario Biondi, Paolo Belli, George Benson, Solomon Burke, Wilson
Pickett, Al Jarreau, Kid Creole, Antonella Ruggiero, Billy F. Gibbons
(de la ZZTop),
Claudio Bagnioli, Enrico Ruggeri, Gianna Nannini, Fabio Concato și
mulți alții. La rândul său, ghitaristul Marius Pop e compozitor
și vocalist cu interesante preocupări în domeniile de fuziune și
progressive.
Originar din Oradea, el s-a impus în repetate rânduri ca o voce
aparte în contextul hiper-ultra-aglomerat al interpreților la cel
mai popular instrument de pe Glob. Îmi amintesc de prezența sa la
Concursul Debutanților de la Sibiu − ediția 2007, pe când urbea
sud-transilvană era Capitala Culturală a Europei −, unde a
câștigat premiul întâi împreună cu trupa Headliner.
Între timp, Marius Pop s-a afirmat ca primul ghitarist român
acceptat ca instructor în cadrul GuitarMasterclass.net (un site de
reputație mondială în domeniul pedagogiei ghitarei, cu peste
10.000 de studenți plătitori), precum și într-o serie de proiecte
majore din sfera jazzului actual.

Frugalele
notații de mai sus sper să constituie o invitație pentru cei
dornici de a-și augmenta patrimoniul de trăiri jazzistico-artistice
înnobilatoare, prin participarea directă la atractivul One
Jazz Festival
de la Baia Mare.

Virgil
Mihaiu