ARCA SUSȚINE FINANȚAREA POSTURILOR PUBLICE PRIN CONTRIBUȚIA DIRECTĂ A PUBLICULUI LOR

In contextul dezbaterii generate de proiectul de lege prin care se propune desființarea taxei radiotv, considerăm ca foarte important un aspect privind statutul acestei taxe, pe care l-a pus în evidență declarația dată ieri de directorul juridic al Uniunii Europene de Radio şi Televiziune, Richard Burnley, anume ideea că taxa trebuie înțeleasă ca o contribuţie a societăţii la finanţarea serviciilor publice de Radio şi Televiziune, extrem de importantă pentru realizarea misiunii acestora. In decursul timpului, ARCA a subliniat acest aspect în comunicate prin care a promovat principiile unei finanțări corecte a posturilor publice. Astfel, in lumina Declarației Universale a Drepturilor Omului, nu se mai acceptă astăzi că ar fi necesară o autorizare a cetățeanului de a recepționa programele posturilor publice, accesul nediscriminatoriu si universal la aceste programe fiind garantat. De aceea, astăzi, obligația de plăti o taxa destinată posturilor publice este perceputa in Europa ca o contribuție în regim de solidaritate socială la finanțarea acestora, ca act de solidarizare a publicului general cu valori sociale unanim acceptate, necesară pentru susținerea posibilității universale de a recepționa programele posturilor publice. Articolul 10 al Conventiei Europene a drepturilor Omului definește libertatea de exprimare inclusiv ca ”libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice”. Acest drept fundamental ar putea fi supus unor riscuri în contextul eliminării garanțiilor inexistenței unor ingerințe ale autoritații, care pot să apară ca urmare a subordonării financiare a posturilor publice. In plus, dacă îndeplinirea rolului public al acestora ar fi obstrucționată de lipsa garanțiilor de independență editorială – și nu doar politică, ci și economică - dat fiind că această independență este o condiție de existență a posturilor publice, atunci s-ar produce un efect paradoxal care ar transforma finanțarea de la bugetul de stat în ajutor de stat, care este restricționat în legislația europeană. Dealtfel, autonomia instituțională a celor două societăți media publice este statuată de Constituție, care le consacră dreptul de a fi reglementate prin lege organică. Finanțatorul produce întotdeauna dependența celui finanțat. Numai finanțarea care vine de la public produce autonomie.

George Chiriță Director executiv ASOCIAȚIA ROMÂNĂ DE COMUNICAȚII AUDIOVIZUALE - ARCA

Domnule președinte,

Asociația Română de Comunicații Audiovizuale, asociație a majorității celor mai importante societăți de radio și de televiziune din România, vă supune atenției solicitarea de analiza posibilitatea de a întreprinde demersurile necesare în vederea reconsiderării includerii taxei radiotv printre taxele a căror eliminare a făcut obiectul ”Proiectului de Lege privind eliminarea unor taxe, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative” (PL-x nr. 473/2016), lege trimisă spre promulgare. Considerăm că există o motivare complexă pentru ca decizia dumneavoastră să vizeze acest obiectiv, fie prin retrimiterea la reexaminare a legii la Parlament, pentru eliminarea articolului IV al legii menționate, prin care se desființează taxa radio-tv și se dispune finanțarea de la bugetul de stat a întregii activității a serviciilor publice de radio și de televizune, fie prin sesizarea Curții Constituționale privind neconstituționalitatea prevederilor acestui articol. Iată care este, în opinia noastră, complexul de motivații de natură constituțională care se impun a fi invocate pentru eliminarea dispozițiilor art IV. Art. 31 alin. (5) din Constituția României prevede că ”Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.” Curtea Constituțională a evaluat prin Decizia nr. 159/2004, că ”modul de constituire din venituri proprii a resurselor financiare le asigură autonomia financiară, ca premisă a organizării lor autonome”. Autonomia financiară este deci, în opinia Curții Constituționale, o condiție a organizării lor autonome. Legea 41/1994 stabilește atribuțiile Consiliului de administrație al radioului și al televiziunii publice în domeniul financiar prin art. 27: ”Consiliul de administratie are următoarele atributii: (…) m) aprobă propunerile de modificare a bugetului in limitele veniturilor proprii;”. 2 Aceste atribuții vor fi limitate prin restrângerea drastică a veniturilor proprii, limitare decurgând din eliminarea dintre acestea a celei mai importante surse de venituri proprii, respectiv taxa radio-tv. Ca urmare, autonomia decizională la nivel financiar a instituției va fi direct afectată, anume chiar la nivelul puterii de decizie a Consiliului de administrație, care nu va putea decide decât asupra unei mici părți din bugetul care susține activitatea instituției, marea parte a acestuia provenind nu din venituri proprii, ci de la bugetul de stat. Limitând drastic autonomia financiară, se subminează chiar premisa organizării autonome de care vorbește Curtea constituțională, ceea ce revine în mod direct la a desființa ceea ce Constituția stipulează a fi trăsătura fundamentală a unor astfel de instituții: autonomia. Mai mult de cât atât, autonomia în privința administrării financiare a societăților publice este corelată, ca fiind o condiție esențială, cu autonomia și independența ei sub raportul activității editoriale, nucleul prin care cele două instituții își exercită misiunea de interes public. Curtea constituțională accentuează în decizia menționată mai sus efectul taxelor radio-tv de garantare a realizării dreptului la liberă exprimare, fundamental pentru îndeplinirea misiunii de interes public. In aceste sens, decizia nr. 159/2004 a Curții Constituționale menționează: „Curtea constată că taxele pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune, instituite prin art. 40 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2003, nu aduc atingere dreptului la libertatea de exprimare, ci, dimpotrivă, garantează realizarea lui, datorită posibilităţii pe care serviciile menţionate o au de a se organiza şi de a funcţiona autonom. Autonomia acestor servicii determină informarea corectă a persoanelor asupra problemelor de interes public şi asigură un cadru organizat pentru exercitarea libertăţii de opinie , libertăţii de a primi şi comunica informaţii ori idei, fără amestecul autorităţilor publice.” In lipsa garanției indicate de Curte, anume finanțarea prin taxa radio-tv, dispare autonomia necesară îndeplinirii misiunii posturilor publice, inclusiv sub aspectul libertății de exprimare, drept fundamental într-o societate democratică. Dispariția autonomiei, care rezultă cu evidență dacă aplicăm judecata Curții constituționale la situația eliminării taxei radio-tv, ar conduce la apariția ingerinței autorităților în formarea și comunicarea opiniilor, ingerință pe care Art 10 din Conventia europeană a drepturilor omului o respinge în mod direct atunci când definește dreptul la libertatea de exprimare (”Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere”) Eliminarea taxelor radio tv are implicații și asupra relației între legea 41 si legislația Uniuniii Europene, sub aspectul regulilor instituite de acesta pentru ajutorul de stat, așa cum a arătat în mesajul adresat dumneavoastră doamna Ingrid Deltenre, Director General al Uniunii Europene de Radio şi Televiziune (EBU), care a precizat că trecerea la finanțarea integrală a posturilor publice de la bugetul de stat necesită mai întâi o analiză din partea Comisiei Europene, care are atribuții în a aproba sau nu acordarea ajutoarelor de stat in statele membre. Conform art 107 al Tratatului Uniunii, singura categorie de ajutor de stat care ar fi permisă în cazul posturilor publice este cea a ”ajutoarelor destinate să promoveze cultura”, ceea ce ar fi paradoxal în cazul TVR, care a desființat nu demult TVR Cultural. Totodată, eliminarea taxei ar face 3 ca un ajutor de stat să acopere integral costurile pentru întreaga activitate și orice tip de program ale postului public, și altele decât cele culturale, ceea ce nu este permis, conform Tratatului. Tratatul Uniunii Europene permite țărilor membre, la art 107, să acorde ajutoare de stat doar ”în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condiţiile schimburilor comerciale şi de concurenţă în Uniune într-o măsură care contravine interesului comun”. De asemenea, Tratatul precizează că ”sunt incompatibile cu piaţa internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre”. Aceste condiții nu ar fi respectate în cazul unei finanțări quasi-integrale de la bugetul de stat a activității posturilor publice, căci s-ar crea condiții de avantajare a acestora în special pe piețele relevante în care televiziunile din Uniunea Europeană se află în competiție. Există, sub raportul constituționalității, și o problemă de procedură a adoptării legii. Astfel, au fost încălcate prevederile constituționale care impun ca, în cazul legilor organice privind instituțiile autonome prevăzute la articolul 31 alineatul (5), acestea ” se supun spre dezbatere si adoptare Camerei Deputatilor, ca primă Cameră sesizată”. Acest aspect constituțional a fost semnalat de Consiliul legislativ în avizul dat proiectului de lege – cu toate acestea, în cazul legii privind eliminarea taxelor radio-tv, prima cameră sesizată a fost Senatul. Dincolo de aceste aspecte privind neconstituționalitatea art IV al proiectului de lege, există și considerente asupra oportunității prevederilor acestuia în contextul riscului de subordonare politică sau editorială a celor două instituții autonome, considerente care au circulat pe larg în diverse luări de poziție (inclusiv ale asociației noastre – pe care le anexăm) și în dezbaterile publice. Acestea ar fi putut fi luate în considerare în mod direct, fără interferență cu evaluarea de neconstituționalitate, în procesul dezbaterii în Parlament. Credem că multe dintre acestea sunt întemeiate și vor fi de asemenea luate în considerare în evaluarea dumneavoaastră. Precizăm că, prin obiectivele sale consemnate în statut, asociația noastră este interesată ca legislația din România să protejeze interesul public în domeniul audiovizualului. Acesta este și contextul în care vă adresăm cele de mai sus.

Cu cea mai înaltă considerație, George Chiriță Director executiv Asociația Română de Comunicații Audiovizuale

31 octombrie 2016