Povestea unui început: Yehudi Menuhin a cântat la București alături de George Enescu, cu 12 ani înaintea festivalului ce-i poartă numele

Cu doisprezece ani înainte de prima ediție a Festivalului Internațional George Enescu (1946), violonistul Yehudi Menuhin a cântat la București cu profesorul său, Enescu.

La un an de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, violonistul Yehudi Menuhin a venit la București pentru a susține cu mentorul său, George Enescu, o serie de concerte.

Puternic avariat, din cauza bombardamentelor din 1944, Ateneul Român nu a putut găzdui întâlnirea magică a celor doi muzicieni. Timp de o săptămână, între 13 și 20 mai 1946, în Sala Aro, construită în perioada interbelică și cunoscută ulterior ca Cinema Patria, a răsunat muzica artiștilor, încântând publicul bucureștean cu un repertoriu variat. Dacă pe 13 și 15 mai, Enescu l-a acompaniat pe Menuhin la pian, pe 18 mai i-a stat alături fostului său elev în calitate de violonist, datele de 14, 17 și 20 mai fiind rezervate pentru Enescu dirijorul și Menuhin solistul.

La un an de la moartea lui Enescu (1955), legendarul violinist i s-a destăinuit lui Noel Bernard, de la Europa Liberă, într-un interviu: „Am respirat împreună cu George Enescu“. Tot în același dialog, Yehudi Menuhin a mai declarat că seria de concerte de la București, susținută în primăvara anului 1946, a fost una de caritate, pentru victimele razboiului, pentru populatia evreiasca din Bucuresti și pentru Crucea Roșie din Romania.

„Am fost în România de două ori. Ultima vizită a fost în anul 1946, când l-am văzut pe Enescu din nou, după ani de așteptare. Mi-a fost atât de dor de el în timpul anilor de război, așa că imediat ce am avut o ocazie după război am venit în România să fiu cu el, să cânt cu el și să dau concerte de caritate…au fost zile de neuitat după atâția ani de separare. Am făcut muzică zi și noapte, am dat concerte dimineața, la prânz și seara, am interpretat aproape întreaga literatură pentru vioară.“