Repere spirituale – Daniela Rei Vișan în dialog cu Paul Radu Grigoriu

În cele 40 de minute ale ediției de duminică 15 aprilie 2018, a emisiunii Repere spirituale vom discuta alături de Paul Radu Grigoriu câteva teme creștine focalizate asupra modului în care percepem Străinul în societatea de astăzi.
Cine este APROAPELE nostru și pe cine îl considerăm STRĂIN?
Care sunt valorile comune pe care le împărtășim astăzi și ce anume ne diferențiază?
Sunt valorile etice, religioase sau ideologice punți între oameni, sau din contră, pot deveni o sursă a conflictului și a dezbinării?
Cum încercăm să ne apropiem de Domnul Iisus într-o societate ” political correct”, în care mărturisirea creștină este ironizată, întâmpinată cu reticență sau chiar cu agresivitate?

Punctul de plecare al dialogului nostru l-a constituit Evanghelia lui Ioan, din care voi cita câteva fragmente grăitoare:

” 1. La început era Cuvântul și Cuvântul
era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.
2. Acesta era întru început la Dumnezeu.
3. Toate prin El s-au făcut; și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.”

”9. Cuvântul era Lumina cea adevărată
care luminează pe tot omul, care vine în lume.
10. În lume era și lumea prin El s-a făcut,
dar lumea nu L-a cunoscut.
11. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.
12. Și celor care L-au primit, care cred în numele Lui,
le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu.”

Vom discuta alături de Paul Radu Grigoriu despre ademenirile și măștile Ego-ului, despre înfricoșarea pe care o resimt cei care încearcă să-și smulgă aceste măști pe care singuri ni le construim zi de zi, ceas de ceas.
Alergăm după comfort și siguranță, după plăceri de tot soiul, vânate cu speranța că putem amăgi singurătatea, bătrânețea, boala și moartea. Ne aglomerăm viața cu multe evenimente sau obiecte, uitând, cel mai adesea de hrana pe care o datorăm sufletelor noastre.

Am vrea, unii dintre noi, să fim alături de Domnul Iisus în ziua Învierii, dar ne este frică să Îl urmăm pe drumul Golgotei. Râvnim după slava Sa, dar ne în spăimântă semnele cuielor .
Preferăm să străbatem pământul în lung și în lat, dar ne este frică să privim înlăuntrul nostru.
Căutăm fericirea, dar cel mai adesea se îndepărtează de noi.
Nicolae Steinhardt scria în Jurnalul Fericirii:
”Am intrat în închisoare orb( cu vagi străfulgerări de lumină, dar nu asupra realității exterioare, ci interioare, străfulgerări autogene ale beznei, care despică întunericul fără a-l risipi) și ies cu ochii deschiși; am intrat răsfățat, răzgâiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemulțumit, ies cunoscând fericirea; am intrat nervos, supărăcios, sensibil la fleacuri, ies nepăsător; soarele și viața îmi spuneau puțin, acum știu să gust felioara de pâine cât de mică; ies admirând mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul; ies împăcat cu cei cărora le-am greșit, cu prietenii și cu dușmanii mei, ba și cu mine însumi.”
Tot în ediția de duminică, 15 aprilie a emisiunii Repere spirituale ,vă propunem un exercițiu spiritual: în câteva din scrierile Sfinților Părinți se spune că Domnul Iisus ne este mai ”interior” decât ne suntem noi înșine. Rămâne să descoperim fiecare dintre noi, în taina inimii noastre pe Cel ce ne însoțește pe ” drumul spre Emaus”