Christopher A. Marinello, expert în recuperarea operelor de artă furate sau dispărute: „ ..din păcate, cel mai plauzibil este că hoții vor topi aceste obiecte pentru conținutul de metal brut. Și asta este o crimă incredibilă”

Christopher A. Marinello este unul dintre cei mai renumiți experți la nivel mondial în recuperarea operelor de artă furate sau dispărute.

De-a lungul anilor, Christopher a recuperat opere de artă în valoare de peste 500 de milioane de dolari pentru muzee, colecționari, dealeri, artiști, guverne, instituții culturale și religioase, precum și pentru companii de asigurări.

Printre realizările sale se numără recuperarea primei opere de artă restituite din controversatul tezaur Gurlitt, Femme Assise de Matisse, și recuperarea pentru moștenitorii dealerului de artă parizian Paul Rosenberg a unor opere jefuite de naziști, aflate în colecții private și muzee.

Interviu realizat de Claudia Marcu.

Care sunt, în general, motivele pentru a fura astfel de artefacte? Este posibil ca acest jaf să fie comisionat de pe piața neagră?

Nu, în opinia mea este foarte puțin probabil. Hollywood-ul ar dori să ne facă să credem că există un fel de colecționar special sau secret care comandă astfel de furturi de artă în întreaga lume. Dar am văzut foarte puține dovezi în acest sens de-a lungul anilor.

Motivul, în acest caz, este pur și simplu lăcomia. Este o tentativă de a face bani. Criminalii au văzut că expoziția se intitula „Dacia, Imperiul aurului şi argintului”. Știau care este valoarea aurului în aceste zile și au decis să îl ia în cel mai abuziv mod posibil, prin explodarea unei uși și intrarea prin forță. Deci, nu sunt decât niște criminali care caută bani. Asta e tot.

Dar ce pot face cu artefactele?

Ei bine, acest lucru este trist. Intacte, acestea sunt atât de unice, încât nu le-ar putea vinde niciodată. Majoritatea muzeelor are o poliță de asigurare. Deci este posibil ca hoții să aștepte poate o recompensă sau să încerce să obțină de la muzeu o răscumpărare. Dar, din păcate, cel mai plauzibil este că vor topi aceste obiecte pentru conținutul de metal brut și pentru valoarea metalelor brute. Și asta este o crimă incredibilă.

Da, dar nu primesc atât de mult pentru acel aur.

Înțeleg că este puțin sub un kilogram de aur și asta înseamnă 80 - 85.000 de euro în zilele noastre. Brățările sunt toate din aur masiv. Parerea mea este ca, cel mai probabil, au fost luate pentru valoarea aurului.

Ai exemple similare din istoria jafurilor de arta?

Oh, sigur. Am reprezentat compania de asigurări în cazul celebrului furt de la Maurizio Cattelan. Vă amintiți poate de toaleta de aur masiv care a fost furată de la Palatul Blenheim acum câțiva ani. Opera de artă se numea America și era o toaletă funcțională. La scurt timp după instalare, hoții au intrat, au furat opera de artă și nu a mai fost văzută de atunci. Cel mai probabil a fost topită.

Să fim pozitivi și să presupunem că nu au topit artefactele. Daca vorbim de recuperare, crezi că pot fi recuperate?

Întotdeauna am speranța că operele de artă pot fi recuperate. Dacă criminalii le păstrează intacte și vor încerca să le vândă așa, atunci există o speranță. Dar dacă au făcut asta pentru valoarea metalului pur, nu mai există nicio șansă. Odată aurul topit, devine practic imposibil de urmărit.

Ai menționat mai devreme asigurarea. Întreaga expoziție a fost asigurată pentru mai mult de 30 de milioane de euro, iar cele patru obiecte furate au fost asigurate cu aproximativ 6 milioane de euro. Este posibil să obțină o recompensă mai mare decât valoarea aurului de la compania de asigurări?

Companiile de asigurări nu plătesc recompense criminalilor. Dacă hoții spun <Nu vom returna asta decât dacă ne plătiți >, asta este o răscumpărare. Recompense sunt adesea oferite de oameni care nu au nicio legătură cu furtul. O recompensă ar putea fi oferită pentru informații care ar duce la recuperarea pieselor. Iar eu întotdeauna îi încurajez pe asigurători și pe victime să ofere recompense pentru că asta ajută. Funcționează. Dar există o diferență reală între recompensă și răscumpărare.

Înțeleg ca există un om de afaceri olandez care locuiește în România, care a oferit 100.000 de euro în acest moment.

Nu am știut, dar asta este fantastic pentru că este mai mult decât valoarea aurului, cred, sau cel puțin aproape. Cine știe? Poate cineva o va lua în considerare. Acesta este momentul în care sperăm să se întâmple ceva înainte de a fi distruse. Hoții se pot gândi să topească artefactele cât mai repede pentru a nu fi prinși. Știți că dacă poliția are unele piste despre suspecți, dacă dovezile sunt distruse, este puțin probabil că vor fi arestați. Așadar, vor să le topească cât mai repede posibil și să mute aurul în altă parte. Ar fi păcat, pentru că valoarea acestor obiecte, valoarea lor istorică, valoarea lor ca piese importante ale patrimoniului cultural românesc este mult mai mare decât valoarea metalelor pure.

Există multe îndoieli despre securitate. Și mulți oameni au spus că ar fi trebuit să fie păzite 24 de ore, șapte zile pe săptămână, că cineva ar trebui să fie fizic acolo și nu doar camerele de supraveghere. Un expert în securitatea muzeală, Jan Kramers, care a fost timp de 15 ani șeful securității la Rijksmuseum, a spus ca a văzut câteva fotografii și că vitrinele erau din sticlă pură, care pot fi ușor sparte, nu par a fi securizate. Din experiența ta, și ai o experiență atât de vastă în acest domeniu, cum au evoluat aceste măsuri în timp?

În zilele de demult, oamenii nu obișnuiau să își încuie ușile noaptea. Dar știm cu toții că asta este imposibil acum, poate doar undeva izolat, la țară. Dacă trăiești într-o lume modernă și în orașe moderne, trebuie să îți încui ușile, trebuie să ai securitate acasă, alarme și camere de supraveghere.

Așa se întâmplă şi cu muzeele. Pe măsură ce vremurile se schimbă, securitatea muzeelor trebuie să se schimbe și să fie cu un pas înaintea criminalilor. Observăm din ce în ce mai multe delicte violente, în care se folosesc ciocane pentru a forța intrarea și explozibile pentru a spulbera uși. Alarma tradițională și camera de supraveghere sunt inutile împotriva acestui tip de activitate.

Crezi ca se va schimba ceva în lumea muzeelor?

Lumea s-a schimbat, iar valorile morale s-au transformat. Dihotomia dintre bogați și săraci, între cei care au bani și cei care nu au, este tot mai evidentă. Oamenii văd valoarea obiectelor expuse în biserici și muzee și decid să le fure, dorind să facă parte din acel stil de viață extravagant promovat pe platformele sociale, precum Instagram. Sunt dispuși să facă orice pentru a le obține. Nu mai contează că fură de la biserici sau din muzee.

Când expoziția se deschide și evidențiază în titlu argint și aur, atrage atenția celor care caută bani. Și nu există speranță că o alarmă tradițională și o cameră de supraveghere ar putea preveni asta.

Deci mai este mult de lucru în acest domeniu.

Ei bine, asta este ceea ce este cu adevărat trist, pentru că nu se alocă suficienți bani pentru securitatea muzeelor. În afară de muzee majore precum Muzeul Van Gogh, British Museum sau Metropolitan din New York, majoritatea instituțiilor mai mici nu au bani.

Dar acesta este un muzeu cu destulă experiență în expoziții foarte importante. Vorbim despre un muzeu arheologic care în ultimii 20 de ani, cel puțin, a avut expoziții extraordinare, are experiență în obținerea împrumuturilor de obiecte foarte valoroase, inclusiv obiecte din aur. Prin urmare, cum de s-a putut întâmpla să nu fie foarte pregătiți când au atât de multă experiență?

Nu sunt suficiente fonduri care merg către muzee. Trebuie să ducem securitatea muzeelor în era modernă. Ar fi putut să pună un dispozitiv de urmărire în interiorul unora dintre aceste obiecte. Știți, tehnologia s-a îmbunătățit, exista aceste dispozitive foarte mici pe care le poți urmări. De ce nu a fost luată o astfel de măsură? În acest fel, cel puțin ar fi avut o scurtă perioadă de timp în care hoții ar fi putut fi urmăriți. Poate că trebuie să ai uși și lacăte care să fie rezistente la explozii. Să te gândești la așa ceva pare absurd pentru un muzeu. Dar, iată-ne în 2025, vorbind despre necesitatea ca muzeele și bisericile să își protejeze obiectele din aur și argint, pentru că sunt în pericol peste tot.

Este acest caz interesant pentru tine?

Este, dar, din păcate, nu am prea multe speranțe, așa cum am spus. Îmi pare rău. Am văzut obiecte din aur, bijuterii și metale prețioase, și prea puține dintre ele au revenit vreodată la locul lor. Același lucru se aplică și bijuteriilor. Diamantele sunt adesea tăiate, iar bijuteriile importante sunt distruse. Uitați-vă, de exemplu, la furturile recente din Dresda: au reușit să-i prindă pe criminali, dar obiectele furate nu au fost niciodată recuperate.

Am fost în România și am văzut aceste piese importante, mai ales aceste brățări din aur. Sunt unice în cultura dacică. Se găsesc doar în România și gândul că acestea ar putea fi topite pentru ca vreun idiot să cumpere o mașină cu ele sau să le transforme în droguri este pur și simplu oribil. Trebuie să începem să facem ceva diferit cu patrimoniul nostru cultural, ne este luat de lângă noi.

Așadar, în opinia ta, aceștia sunt hoți obișnuiți și nu este vreo conspirație în spatele acestui furt?

Nu, nu cred asta. Există bande care operează în Europa de Est, care caută aur și argint, îl fura și îl topesc. Sunt bande care operează în acest sens, dar nu cred că acești criminali sunt atât de sofisticați. Au explodat o ușă, au intrat și au luat ce au putut. Probabil că aveau pe cineva pregătit să topească aurul în câteva zile.

Cred că ar fi o idee bună dacă ați publica acea recompensă, pentru că poate, dacă sunt încă intacte, cineva va vedea anunțul. Recompensele sunt inutile dacă nu sunt promovate peste tot, astfel încât persoanele care cunosc criminalii sau cred că știu unde sunt aceste lucruri să poată acționa.