Cosmina Goagea: „Spațiul poate fi modelat foarte frumos după conformația și după gesturile corpului uman”

România este prezentă la cea de-a 19-a ediție a Expoziției Internaționale de Arhitectură – La Biennale di Venezia cu proiectul „Human Scale”, realizat de artistul Vlad Nancă împreună cu biroul de arhitectură Muromuro Studio, format din Ioana Chifu și Onar Stănescu, sub îndrumarea curatorială a Cosminei Goagea.

În cadrul unui dialog găzduit în Pavilionul României de la Veneția, Daria Ghiu stă de vorbă cu Cosmina Goagea — arhitectă și curatoarea acestei expoziții care aduce la lumină o arhivă vizuală aparte: desene de arhitectură conceptuală românească din secolul XX. Ce semnificație au siluetele umane, desenate aproape imperceptibil în aceste planuri? Ce ne pot spune ele despre modul în care arhitecții își imaginau orașele, clădirile și relațiile dintre oameni?

Expoziția „Human Scale” propune o perspectivă originală asupra arhitecturii: prin oameni. Sau, mai precis, prin acele siluete umane minuscule care apar adesea în planșele arhitecților, nu ca personaje, ci ca repere de scară. Această prezență abia perceptibilă devine cheia de lectură a unei cercetări profunde care aduce la lumină 24 de desene, realizate între 1900 și 2000.

„În cadrul acestui proiect, noi de fapt am propus o privire asupra arhitecturii prin lentila acestor prezențe. Ne-am propus să recuperăm o dimensiune umană a arhitecturii, o umanizare a arhitecturii, așa cum au văzut cei care au creat-o, și să vedem în ce măsură spațiile respective sunt pentru oameni. În ce măsură sunt pe măsura lor, pe măsura dorințelor lor sau nevoilor lor și cum și le însușesc, cum le devin proprii.”

Desenele nu sunt doar frumoase – sunt vii. Ele dezvăluie intuiții, vise, promisiuni. Multe proiecte nu au fost niciodată construite, altele au fost transformate de timp, politică sau economie. Tocmai de aceea, spune Cosmina Goagea, este esențial să ne întoarcem la schițe pentru a înțelege intențiile inițiale ale arhitecților.

În selecția curatorială, criteriul inițial a fost prezența figurii umane, dar scopul a devenit mult mai profund: acela de a analiza în ce măsură spațiul arhitectural este cu adevărat gândit pentru oameni.

În acest context, desenele devin mai mult decât simple instrumente tehnice. Sunt radiografii ale procesului de gândire, ale emoției, ale momentului creativ. Unele sunt minuțios realizate pentru clienți sau publicații, dar preferatele Cosminei Goagea sunt cele brute, spontane.

„Preferatele mele sunt desenele de concept care sunt de fapt niște schițe sau sunt încercări, sunt desene suprapuse peste alte desene și care arată exact cea mai directă legătură dintre creier și foaie. Este primul moment, prima intuiție și prima căutare, prima idee despre proiectul respectiv și aproape ca o radiografie a gândirii, deci este un proces de gândire.”

Unul dintre cele mai emoționante exemple este schița realizată de Ioana Grigorescu pentru un umbrar la Mănăstirea Dragomirna, în care forma arhitecturală preia gestul unui corp uman aplecat în rugăciune. Alt exemplu important este desenul arhitectei Mariana Celac din anii ’80, realizat într-o perioadă în care lucra pentru ICRAL și avea misiunea de a conserva clădiri de patrimoniu naționalizate. În contextul unei marginalizări profesionale, aceasta va continua să producă desene care să îmbine estetica neoromânească cu o rezistență tăcută.

Bienala de Arthitectură de la Veneția este deschisă în perioada 10 mai - 23 noiembrie 2025.

Interviu realizat de Daria Ghiu în emisiunea Orașul vorbește, produsă de Gabriela Mitan Dulgheru și difuzată în fiecare zi de luni până vineri, de la ora 9.00, la Radio România Cultural.