Unul dintre cele mai cumplite blesteme care i se putea adresa unui om în România anilor 50 era: ”Mânca-te-ar Gherla!”

Închisoare comunistă destinată inițial deținuților fără notorietate, oamenilor simpli care au răspândit manifeste, țăranilor care s-au împotrivit colectivizării sau care s-au implicat în mișcarea de rezistență, Gherla a fost scena unor atrocități greu de imaginat.

Cumplitul experiment de reeducare prin tortură a fost, pe alocuri, mai violent decât la Pitești. A fost, totodată, un loc predilect pentru execuții, care aveau loc noaptea, trupurile fiind duse la marginea orașului și aruncate în gropi comune, pe Dealul Cărămidăriei, care era, de fapt, o groapă de gunoi și un cimitir de mortăciuni, adică locul în care erau aduse animalele moarte și lăsate să putrezească.

În memoria celor care au trecut prin închisoarea Gherla, pe Dealul Cărămidăriei a fost construită, în anul 2017, Mănăstirea ”Sfinții 40 de Mucenici”, alături de un spațiu muzeal și au fost amplasate cruci simbolice pentru comemorarea victimelor regimului comunist.

La Gherla există o traumă colectivă. Foștii gardieni ai închisorii comuniste erau, mulți dintre ei, localnici, și, chiar dacă nu mai sunt astăzi în viață, copiii și nepoții lor poartă această povară a unui trecut dureros.

Realizator: Dana Pitrop