Interviu cu Sally Ann Wilson, director executiv al Public Media Alliance

Reporter – Eugen Cojocariu: Dnă Sally Ann Wilson, sunteţi director executiv al Public Media Alliance. Prima întrebare din partea RADIO ROMÂNIA: ce este această organizaţie şi ce relaţie are cu „marii jucători”: ABU şi EBU?
Sally Ann Wilson: Public Media Alliance, organizaţie al cărei director executiv sunt, este cea mai mare asociaţie la nivel global de organizaţii media publice. Aşadar, spre deosebire de ABU, EBU, care vizează transmisii de conţinut, Eurovision, munca noastră se concentrează în jurul furnizării de susţinere pentru presa publică din întreaga lume. Deoarece se întâmplă transformări, am văzut aici discuţiile şi oricine poate deveni membru dacă foloseşte termenul de post public, dacă se defineşte ca post public. Dar încercăm să creăm un index, ca să putem înţeleg ce înseamnă „public” în diverse părţi ale lumii, ce înseamnă „post public” în diverse părţi ale lumii.
Reporter: Ne aflăm la Sinaia, la nord de Bucureşti, capitala României. Ieri a avut loc Conferinţa Media 2020, acum ne aflăm în mijlocul unei alte conferinţe importante, PBI 2017. Care este rolul acestor întruniri profesioniste?
Sally Ann Wilson: Este întotdeauna dificil de justificat, într-un fel, călătoreşti – trebuie să spun că Sinaia este uluitoare, mă bucur enorm că se ţine aici şi nu la Bucureşti, este foarte nepoliticos ce spun, dar sunt o fată de la ţară, iar aerul şi tot ce e în Sinaia e foarte frumos – dar este important, pentru că poate ne aduce aminte că noi lucrăm şi pentru audienţe rurale. Prea des ne întâlnim în capitale. Pentru noi, să ne întâlnim, ca pioni media, şi să putem să intrăm în contact personal, este nepreţuit. Conferinţa Media 2020, cu numeroşi difuzori asiatici, PBI, cu posturi publice, aduc oamenii împreună. Şi este întotdeauna mai bine să existe două evenimente, deoarece călătorim doar o singură dată. Iar pentru mine, da, e adevărat, vorbim pe Skype, dăm zoom, dar să vezi pe cineva, să stai la o discuţie faţă în faţă, poate să vorbim puţin despre vieţile noastre personale, aceste lucruri construiesc, de fapt, legături mai strânse şi lucrăm mai bine împreună.
Reporter: Care credeţi că ar fi rolul posturilor publice în lupta împotriva ştirilor false?
Sally Ann Wilson: Cred că mi-ar plăcea mult să văd că ne impunem mai mult, ca posturi publice, deoarece mi se pare că în lumea digitală am fost puţin prea timizi, poate speriaţi. Noi suntem presă publică şi este diferit, noi nu ne ocupăm doar de divertisment. Divertismentul este important, este ceea ce ne aduce împreună, dar de fapt, facem cercetări în toată lumea şi publicul are încredere, are nevoie de ştiri credibile, în special când are loc un dezastru, când e o situaţie de urgenţă sau criză, dar noi trebuie să ne impunem şi să arătăm că ştirile noastre sunt de încredere. Aşadar, am instruit 20 de jurnalişti de social media, care folosesc social media, aceasta este platforma, dar ei au construit organizaţii de posturi publice şi se asigură că standardele lor sunt aceleaşi ca la radio şi televiziune. De fapt, atunci când a avut loc uraganul Irma, foarte rapid au circulat nişte imagini teribile, care se presupunea că sunt filmate în Barbuda, înainte ca furtuna să ajungă în Barbuda, şi s-a demonstrat că imaginile au fost false. Cineva a făcut o glumă. Dar aici vorbim despre vieţile oamenilor. Cred că trebuie să le spunem guvernelor noastre şi publicului nostru că posturile publice sunt ceva diferit. Pentru noi este vorba despre valori publice şi constrirea încrederii publicului. Există foarte multe ştiri false. Lucrăm cu toţii, vedem un clip sexy şi strălucitor al vreunei vedete. Trebuie să învăţam, trebuie să inoculăm publicului abilitatea de a înţelege că ce spunem este de încredere şi adevărat.
Reporter: Dacă vorbim despre posturile publice, care sunt diferite, din punctul dumneavoastră de vedere, suntem diferiţi, dar suntem mari, înceţi şi puţin birocraţi. Ce ar trebui făcut ca să ne conectăm mai mult cu publicul tânăr?
Sally Ann Wilson: Cred că Radio România este un exemplu tipic pentru membrii noştri, care deseori au fost fondaţi în moduri diverse, dar au devenit mari, cu personal mult, cu o povară mare, funcţionari publici. Dar eu cred că nu este important cât de mare eşti. De fapt, mie îmi place să fim radio, deoarece avem un exemplu minunat în Noua Zeelandă, Radio New Zealand, televiziunea nu mai este post public. Radio New Zealand a spus „Bine, am o platformă. Am un nume. Sunt format”. Aşa că de la Radio New Zealand s-au extins online, acum au o revistă digitală pentru tineri, care a câştigat premii mondiale. Are imagini, are filme şi totul a pornit de la platforma radioului. Deci nu văd radio – pentru că radio ne duce oriunde, ne lărgeşte orizonturile minţii, nu este ca uitatul la televizor, unde nu contează ce vedem, este o clătire a minţii, radio ne îmbogăţeşte. Deci dacă aş fi în poziţia dumneavoastră, ca Radio România, cred că aveţi o platformă senzaţională. Am primit un mesaj azi noapte de la fiica mea vitregă, care este artistă şi care mi-a spus: „Lucrez de atâta timp cu poeţi români. Este chiar aşa?” Şi i-am spus: „Ce te frapează aici este importanţa culturii. Face parte din ADN-ul României”. Trebuie să spun şi despre mâncarea grozavă, dar valoarea pe care toată lumea, tineri şi bătrâni, o acordă poeziei, muzicii, cărţilor, artei, asta este ceva ce puteţi vinde lumii. O faceţi prin festivaluri, acum faceţi-o prin radio./aionita/dsirbu

RADOR