IOAN STANOMIR: “Trebuie să privim evenimentele din 13-15 iunie 1990 ca pe o formă brutală de lichidare a opoziției politice, prin tactici care au amintit, în mod limpede, de perioada ‘44-’47”

Profesor universitar, publicist și eseist, politologul Ioan Stanomir este una dintre vocile cele mai lucide, când vine vorba despre istoria recentă a României. Într-un interviu realizat de Georgiana Petrache pentru GPS Cultural, Ioan Stanomir rememorează evenimentele Mineriadei din 13-15 iunie 1990, „ultimul act al comunismului românesc”. La 35 de ani de la acele zile de violență și teroare, el avertizează: lipsa de asumare și de justiție pentru acele crime a avut efecte profunde și de durată asupra democrației românești.

“Ceea ce s-a întâmplat în iunie 1990, nu a fost, cu siguranță, un accident. A fost o încercare a președintelui Iliescu și a puterii organizate în jurul domniei sale de a lichida ceea ce li se părea a fi un inamic redutabil, o opoziție democratică embrionară.”

În ciuda alegerilor din 20 mai – „nici libere, nici corecte”, subliniază Stanomir – regimul simțea nevoia de a trimite un semnal dur oricărei forme de critică. Mineriada a vizat, în primul rând, studenții și cadrele universitare care animau mișcarea democratică. Acești tineri nu luptau doar pentru drepturi abstracte, ci chiar trăiau o speranță democratică, pe care violențele din iunie 1990 au călcat-o în picioare.

“A fost un moment traumatic pentru că Piața Universității a fost un moment inter și transgenerațional, un moment care a adus în jurul său foarte mulți oameni de vârste diferite. Dar ea a fost legată, în primul și în primul rând, de Universitatea din București, de celebrul balcon, de Liga Studenților și de o parte a corpului profesoral. Și este clar că principala a țintă a represiunii minerilor a fost acest segment studențesc și intelectual. A fost o formă de represiune brutală, care a amintit multora de modul în care a fost reprimată ultima mare manifestație anticomunistă românească, cea din noiembrie 1945.”

La 35 de ani de la evenimente, niciun vinovat nu a fost pedepsit. Efectul? O societate apatică și o încredere erodată în instituțiile statului.

„Cum a fost posibil? Prin 45 de ani de regim comunist și prin 25 de ani de edificare a omului nou, sub îndrumarea lui Nicolae Ceaușescu.”