Măsurile prevăzute în Ordonanța de Urgență nr. 52/2025 au generat un val de nemulțumiri în rândul instituțiilor culturale

Măsurile prevăzute în Ordonanța de Urgență nr. 52 au generat un val de nemulțumiri în rândul instituțiilor culturale din cauza riscului restrângerii activităților în ultimele luni ale anului.

Noile reglementări ale ordonanței de urgență interzic, până la finalul anului, încheierea de angajamente legale pentru mai multe articole bugetare esențiale, printre care și categoria „Alte cheltuieli cu bunuri și servicii” – sursa principală de finanțare pentru activitățile artistice.

Ministerul Culturii a anunțat că va iniția, împreună cu Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Administrației, un memorandum comun care să permită continuarea activităților culturale, în contextul aplicării Ordonanței de Urgență nr. 52/2025 privind restricțiile bugetare.

În acest context , Muzeul Național al Literaturii își pune problema cum va efectua reparațiile la casele memoriale aflate în subordine.

Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii:

„Sigur că în zona muzeelor, activitatea noastră este de a face studii și cercetări. Și acestea s-au închis. Și de asemenea s-au închis proiectele. Unele instituții muzeale nu mai au banii de pază.

Cred că această ordonanță s-a dat la grămadă, fără o particularizare a domeniilor care au nevoi și elemente specifice.”

Despre efectele prevederilor Ordonanței 52 am vorbit și cu directorul Muzeului Național de Arte, Erwin Kessler:

„Cel mai grav în Ordonanța 52, în ceea ce privește muzeele, este articolul 17, cel care, practic, ne interzice să facem cheltuieli la unele dintre capitole bugetare absolut esențiale pentru activitatea de specialitate a unui muzeu. E adevărat că la capitolul bunuri și servicii intră nu doar ceea ce s-ar numi furnituri de birou, ci intră, la bunuri și servicii, una dintre cele mai importante activități legate de specialitatea noastră muzeală. Adică e vorba despre transporturi de opere de artă, despre materiale pentru restaurare, de echipamente care, unele dintre ele, sunt absolut esențiale. Avem chiar probleme în ceea ce privește furnizarea de servicii din partea unora dintre colaboratorii noștri.”

Teatrele își pun problema să renunțe la unele spectacole din repertoriu, spune Lucian Vărșăndan, managerul Teatrului German de Stat Timișoara:

„Prevederile Ordonanței 52 ne afectează pe mai multe planuri. Pe de-o parte, nu mai putem să lucrăm la producțiile noi, acestea trebuie să fie întrerupte, sistate, amânate, iar, pe de altă parte, nu putem să rulăm nici din repertoriul stagiunilor trecute, acele producții care presupun cheltuieli recurente, oricât de mici. Ca să dau un exemplu, cheltuieli de tipul aducerea unui actor sau comanda de recuzită consumabilă pentru un spectacol. Să zicem, dacă într-un spectacol trebuie să se mănânce o pâine, pâinea aia nu se poate cumpăra cu două săptămâni sau trei luni în avans, înainte de a apărea diversele ordonanțe. Ea trebuie cumpărată cu puține ore înainte de spectacol. Toate lucrurile acestea au devenit imposibile. Prin urmare, vor rula, atâta cât se va mai putea, doar acele câteva spectacole care nu presupun astfel de cheltuieli la fiecare reprezentație.”

Lipsa unei consultări prealabile este una dintre problemele ridicate de Catinca Drăgănescu, managerul interimar al Teatrului Masca din București.

„Ne precarizează și mai tare decât eram deja. Noi, cel puțin la București, suntem într-o situație dezastruoasă. La București bugetul a fost insuficient din start, avem execuție bugetară foarte mică, se plătește la arierate, ceea ce înseamnă că suntem deja cu datorii și cred că asta este situația nu numai a teatrelor din București, ci a multor teatre din țară. Sunt cu atât mai afectate teatrele mici, teatrele care nu sunt de repertoriu.

Noi, de exemplu, suntem și alte instituții de spectacol. Și alte instituții de spectacol înseamnă că nu suntem autosustenabil cu echipa internă. Mă refer la tehnicieni, mă refer la artiști, deci producțiile noastre implică colaboratori. Și mai mult decât atât, faptul că nu am fost consultați, noi, breasla culturală, nu noi de la Teatrul Masca neapărat, asta mi se pare foarte problematic. Adică statul român își declină orice formă de responsabilitate. Noi suntem în niște situații complet aberante.

Vă dau un exemplu concret. Noi la Teatrul Masca am reușit anul trecut să atragem o finanțare AFCN. Ori conform acestei ordonanțe, noi nu mai putem să facem plăți. Deci suntem cu finanțare în desfășurare și noi nu mai avem voie să facem plăți. Și după ce că suntem ciuruiti pe toate părțile, în loc să avem grijă de instituțiile astea, noi în momentul ăsta stăm să mai facem și memorii și memorandumuri să explicăm că această linie 20-30, adică bunuri și servicii, pentru noi înseamnă linia vitală. Noi de aici plătim activitatea de bază, activitatea de producție, spectacole.

Mi se pare strigător la cer ce se întâmplă în momentul ăsta în România. Și faptul că nu avem parteneri de dialog e cu atât mai grav. Adică cred că cultura din România în acest moment este în pericol și pericolul, o să spun cât se poate de clar și de ferm, este privatizare prin declinarea responsabilității statului în raport cu aceste instituții, care se precarizează, ele deja fiind extrem de vulnerabile și care vor ajunge în imposibilitate de a-și desfășura activitatea.”