De la Roma la Drobeta, în alergare: aventura fraților Ușeriu pe „drumul care unește”

Pe 7 octombrie, ultramaratonistul Tibi Ușeriu pornește într-o expediție unică: va alerga pe urmele legiunilor romane, de la Columna lui Traian din Roma până la Drobeta-Turnu Severin, refăcând, simbolic, drumul istoric al cuceririi Daciei. Dincolo de provocarea sportivă – aproape o lună de efort susținut, cu zeci de maratoane și opriri în capitale europene –, aventura sa are un scop cu miză mare: promovarea proiectului Via Transilvanica, „drumul care unește”, inițiat de fratele său, Alin Ușeriu, și Asociația Tășuleasa Social.

Cei doi frați au vorbit, într-un interviu acordat Ancăi Mateescu, despre sensul acestui traseu, despre comunitățile pe care vor să le aducă împreună și despre modul în care un drum poate deveni o punte între trecut și viitor.

„Inițial, am fost invitați de cei din Italia, de la Accademia di Romania, pentru a face un vernisaj acolo. Plimbându-ne prin zonele istorice, s-a pus o mică sămânță”, povestește Tibi Ușeriu.

Din acea idee timidă a crescut proiectul unei alergări epice, menite să lege simbolic centrul Imperiului Roman de inima României. Cursa nu este doar o provocare fizică. Este și o formă de promovare a Via Transilvanica – traseul de 1400 km care străbate România de la nord la sud, conectând comunități și povești. Planul călătoriei este la fel de ambițios ca visul din spatele ei. Tibi Ușeriu va alerga aproximativ două maratoane pe zi, adaptându-se, însă, ritmului întâlnirilor cu comunitățile românești din țările traversate.

Via Transilvanica se suprapune parțial peste vechiul Limes Roman, acum parte din patrimoniul UNESCO, și a devenit, deja, un reper internațional.

Alin Ușeriu: „Doi australieni mi-au spus că, la nivel mondial, Via Transilvanica nu are un corespondent atât de frumos și de interesant.”

Dar, pentru ca acest drum să rămână viu, el are nevoie de susținere constantă.

„Via Transilvanica are nevoie de o donație recurentă, pentru că, altfel, nu putem avea grijă de ea. Este cel mai bun ambasador pe care îl are România și trebuie să fie îmbrăcat frumos.”

Drumul devine, astfel, mai mult decât un traseu turistic: este o lecție despre solidaritate, despre colaborare și despre cum comunitățile pot transforma un proiect într-un simbol național.

„Via Transilvanica este drumul care unește și așa mi-aș dori să rămână.”