Ciprian Ștefan: „Cea mai importantă resursă a muzeelor este omul” - Muzeele și bibliotecile din România, între dezvoltare economică și subfinanțare cronică

Începând cu 15 ianuarie, lucrători din muzee, biblioteci, teatre, centre culturale protestează zilnic în fața Ministerului Culturii. Protestele vor continua până la sfârșitul lunii ianuarie pe fondul nemulțumirilor cu privire la mai multe aspecte, precum subfinanțarea cronică a Culturii și situația critică a muzeelor și bibliotecilor. Invitat la GPS Cultural pentru a explica situația muzeelor din România a fost Ciprian Ștefan, managerul Muzeului ASTRA și președinte al Rețelei Naționale a Muzeelor din România. Realizatoare: Luana Pleșea.

„Ce vreau să accentuez este faptul că noi demonstrăm că muzeele în România dezvoltă. Și dezvoltă și din punct de vedere economic. Am făcut o postare publică în urmă cu câteva zile pe pagina Rețelei Naționale a Muzeelor din România în care am făcut o analiză pe un număr de doar 20 de muzee. Și nu am luat muzee mari din România. Erau în jur de două milioane și ceva de vizitatori și vreo 24 de milioane de lei venituri proprii plus 14 milioane surse atrase”.

„Și atunci, e un ultim strigăt cumva, pentru că noi și bibliotecile avem cele mai mici salarii, după știința mea, din tot sectorul public”.

„Gândiți-vă, de fapt, cât a investit statul, până la urmă, în această resursă umană? Cea mai importantă resursă dintr-o instituție e resursa umană. Sunt oameni profesioniști, oameni cu experiență, dar care, în momentul de față, sunt în al 12-lea ceas și, dacă ne pleacă, zece la sută din specialiști să plece, nu știu cum o să fim”.

„Muzeele sunt moștenirea culturală a României. Tot ce înseamnă patrimoniu mobil și imobil. Mare parte din acest patrimoniu este în administrarea muzeelor”.

„Foarte multe laboratoare de restaurare din România suferă. O dată suferă pentru că nu au materialul necesar pentru lucrări de restaurare, echipamente... Cele mai multe boli profesionale din sectorul public, în afară de sectoarele dure, sunt în domeniul nostru, al muzeelor. Foarte multe boli profesionale – mulți colegi ai noștri au ieșit la pensie și după doi – trei ani au murit de cancer din cauza expunerii la tot felul de substanțe”.

O situație foarte dificilă este cea a bibliotecilor și bibliotecarilor. Despre această situație am stat de vorbă cu Mihaela Angela Stan, Biblioteca Județeană Vasile Voiculescu, Buzău și Mihaela Gheorghe, Biblioteca Județeană Argeș.

Mihaela Angela Stan: „Partea bună este că bibliotecarii nu se lasă. Noi insistăm să aducem servicii noi pentru cititori, să îi atragem spre bibliotecă, să găsim soluții atunci când fondurile nu sunt suficiente. De exemplu, bugetul prevăzut pentru manifestările culturale dedicate zilelor Bibliotecii Vasile Voiculescu Buzău a fost blocat imediat după ce stabilisem cu un scriitor invitat programul activităților. Și a trebuit să facem astfel încât lucrurile să meargă. Și lucrurile acestea s-au putut face datorită bibliotecarilor, a muncii lor de reinventare a bibliotecii în condițiile date”.

Mihaela Gheorghe: „Pentru mine, biblioteca a rămas un crez în care noi, de la Biblioteca Județeană Argeș, încă mai credem și îl urmăm. Vrem să redăm biblioteca comunității. Biblioteca este o instituție ce aparține comunității. Nu Consiliului Județean, nu Consiliului Local, nu decidenților politici, ci comunității. și încercăm, din ceea ce avem, să facem lucruri frumoase în comunitate”.

Mihaela Angela Stan: „În primul rând, ar fi nevoie de un spațiu adecvat. Clădirea noastră este în renovare și funcționăm într-un mall, în niște condiții destul de grele. Nu avem lumină naturală, nu avem aerisire. Noi vrem ca oamenii să vină spre bibliotecă și nu putem face acest lucru în condiții improprii. Nu putem să atragem fonduri suplimentare prin proiecte tocmai pentru că nu avem un spațiu propriu”.

Mihaela Gheorghe: „La noi situația este puțin diferită. Noi avem un spațiu, relativ nou, din 2004, dar, spre deosebire de alte spații, pot să-l numesc nou, nu este extraordinar de funcțional, ce-i drept, dar noi avem o problemă de management. Și aici este o mare problemă, pentru că, încă, acea lege a managementului cultural stă pe undeva, într-un sertar. Noi, în ultimii trei ani, am avut un management interimar. Și, când ai un manager interimar, care nu își asumă foarte multe, e greu să realizezi ceva. Avem nevoie de o lege a managementului cultural la nivel național să fie corectă, dreaptă, onestă, și pe baza căreia să putem merge înainte. Noi avem o problemă de management. Atât de tare s-a politizat această parte a domeniului cultural încât parcă nu-l mai recunoști. Cultura trebuie să fie un domeniu frumos. Așa am pornit”.