Yolanda Crețescu: „Într-o lume suprasolicitată, a accepta că nu putem controla totul, dar că putem alege cum să interacționăm cu cel de lângă noi este actul suprem de reziliență”

Războiul, migrația, instabilitatea economică, inteligența artificială sunt teme care par, la prima vedere, mari și abstracte, dar care ajung să ne influențeze direct viața de zi cu zi, relațiile și sănătatea mentală. Despre felul în care reacționăm psihologic la acestea, despre mecanismele interioare care se activează în fața nesiguranței, cum ne apărăm psihic într-o lume care pare din ce în ce mai greu de controlat și ce putem face pentru a nu cădea în capcana fricii, izolării sau a controlului excesiv a vorbit psihoterapeutaYolanda Crețescu, în dialog cu Daria Ghiu.

„Războiul, migrația, inteligența artificială - nu sunt doar titluri de știri, ci le simțim ca pe un atac direct asupra sentimentului nostru de siguranță și conexiune.”

Atunci când acest sentiment este amenințat, se activează mecanisme primitive de supraviețuire. Mintea noastră, explică psihoterapeuta, nu are suficiente repere anterioare pentru a face față unor fenomene globale de o asemenea amploare, iar reacțiile devin adesea disproporționate.

În fața acestei neputințe, oamenii dezvoltă mecanisme de compensare: izolarea, retragerea emoțională sau nevoia excesivă de control. Yolanda Crețescu atrage atenția asupra polarizării sociale, pe care o vede ca pe un simptom psihologic major al ultimilor ani.

„Psihologic, ne împărțim în tabere, noi versus ei, pentru a ne satisface un sentiment fals de apartenență și siguranță.”

Această împărțire nu face decât să amplifice conflictul și anxietatea. Ne luptăm cu „ceva mai mic”, spune invitata, doar pentru a simți că acționăm, chiar dacă problema reală este mult mai mare și mai greu de controlat.

Unul dintre cele mai periculoase comportamente, avertizează psihoterapeuta, este căutarea puterii și a controlului excesiv în viața personală, ca reacție la imposibilitatea de a controla lumea „macro”.

„Încercăm să controlăm totul acasă, devenim critici, autoritari. Este o formă de compensare a sentimentului de neputință.”

Această suprasolicitare duce inevitabil la burnout, irascibilitate și distanțare emoțională, afectând relațiile de familie, mediul profesional și chiar interacțiunile cotidiene, aparent banale.

Interviu realizat de Daria Ghiu în emisiunea Orașul vorbește, produsă de Gabriela Mitan Dulgheru și difuzată în fiecare zi de luni până vineri, de la ora 9.00, la Radio România Cultural.