Ce au în comun schizofrenia, depresia și dependențele? Un studiu global descifrează „harta” genetică a bolilor psihice
09 Martie 2026, 12:37
Un studiu publicat la începutul acestui an în prestigioasa revistă Nature aduce o perspectivă nouă asupra modului în care apar dar mai ales ”se suprapun” unele tulburări psihice și unele dependențe.
O cercetare foarte amplă arată că 14 tulburări psihice majore și patru tipuri de dependență au o suprapunere genetică semnificativă, organizată în cinci factori genetici principali.
La această cercetare globală a contribuit și România, prin Acad. Prof. Dr. Maria Grigoroiu-Șerbănescu, șefa Departamentului de Cercetare de Genetică Psihiatrică de la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Alexandru Obregia” din București, membru titular al Academiei de Științe Medicale din România. Ea explică, în interviul acordat emisiunii Știința 360, de ce aceste rezultate sunt importante și cum pot ele schimba în viitor modul în care sunt înțelese și clasificate bolile psihice.
Datele analizate provin din 11 consorții de genetică psihiatrică și includ peste 1 milion de pacienți și peste 4,6 milioane de persoane din grupuri de control, recrutate din aproximativ 40 de țări. „Rezultatele publicate în aceste studii se bazează pe investigarea a câteva milioane de pacienți și martori normali, recrutați din zeci de țări, inclusiv din România, care formeaza Psychiatric Genomics Consortium (PGC) si Cross-Disorders-Group of the Psychiatric Genomics Consortium”.
Contribuția românească vine din cercetările desfășurate la Spitalul Obregia, unde un eșantion de pacienți și persoane sănătoase a fost inclus în analiza genetică internațională. „Eșantionul a fost genotipat prin scanarea întregului genom, în colaborare cu Institutul de Virusologie „Ștefan S. Nicolau” din București și cu Institutul de Genetică Umană de la Bonn”, se menționează în prezentarea cercetării ( (Mapping the genetic landscape across 14 psychiatric disorders, Nature. 2026 ; 649 (8096):406-415; doi: 10.1038/s41586-025-09820-3; Genomics yields biological and phenotypic insights into bipolar disorder, Nature 2025; 639 (8056):968-975. doi: 10.1038/s41586-024-08468-9).
Studiul publicat în 2026 a analizat mecanismele genetice a 14 tulburări psihice majore, printre care anorexia nervosa, tulburarea obsesiv-compulsivă, sindromul Tourette, schizofrenia, boala bipolară, tulburările din spectrul autist, depresia majoră, ADHD, tulburările anxioase și tulburarea de stres post-traumatic. Alături de acestea au fost analizate și patru tipuri de dependențe: alcool, nicotină, canabis și opioide - iar rezultatele au arătat că multe dintre aceste tulburări au mecanisme genetice comune.
„Suprapunerea genetică a celor 14 tulburări psihice se exprimă în cinci factori genetici principali”, se mai arată în articol: F1-factorul compulsiv (anorexia nervosa, boala obsesiv-compulsiva, sindromul Tourette); F2-factorul schizofrenie-boala bipolara; F3-factorul neurodezvoltare (tulburarile de spectru autist, sindromul de deficit atentional/ cu hiperkinezie (ADHD)); F4-factorul internalizare/ interiorizare ( depresia majora unipolara, tulburarile anxioase, tulburarea postraumatica de stress); F5-factorul dependenta de substante). Cei 5 factori sunt generati de faptul ca bolile psihice au etiologie poligenica, iar genele sunt pleiotropice (pleiotropism = exprimarea aceleiasi gene in acelasi timp in diferite trasaturi psihice sau fizice, tulburari,caracteristici).”
Ce ar putea schimba aceste descoperiri?
În primul rând, modul în care sunt clasificate tulburările psihice în viitor dar ”valoarea studiului publicat in 2026 de revista Nature este in special în domeniul tintelor farmacologice, deoarece este cunoscut faptul ca medicatia psihotropa actuala are eficienta redusa pentru prevenirea recaderilor, in special in psihozele majore”.
Cercetarea la care a contribuit și România arată că bolile psihice nu sunt entități complet separate, ci fac parte dintr-un sistem biologic mult mai complex, cu mecanisme genetice interconectate. Această perspectivă ar putea schimba nu doar clasificarea diagnosticelor, ci și modul în care sunt dezvoltate tratamentele în viitor. Va fi, poate, posibil ca diagnosticul tulburărilor psihice să fie influențat mai mult de biologie și genetică, nu doar de simptomele observate.
