Dr. Otilia Ruxandra Cristea: Când prietenii noștri blănoși îmbătrânesc, trebuie să le prelungim viața având confortul lor ca prim scop
10 Noiembrie 2025, 14:11
Animalele de companie sunt membri ai familiei. Ne bucură, ne alină, ne scot la plimbare atunci când nu avem chef nici să ne ridicăm din pat. Dar, ca și noi, și ele îmbătrânesc. Despre ce înseamnă vârsta a treia pentru câini și pisici, cum le putem prelungi viața în condiții bune și ce semne nu trebuie să ignorăm a vorbit la Radio România Cultural medicul veterinar dr. Otilia Ruxandra Cristea, invitata Corinei Negrea în emisiunea Știința 360.
De la diferențele de longevitate între rase, până la „Alzheimerul” felin sau canin, discuția deschide o temă despre care poate nu vorbim destul: responsabilitatea față de animalele noastre senior.
Îmbătrânirea este un proces firesc, important este cum trecem împreună prin ea. „Trebuie să fim conștienți de faptul că nu trăiesc la fel de mult ca și noi. Și că, indiferent cât ne-am dori să le prelungim viața, trebuie să o facem având confortul vieții lor ca prim scop”, spune Dr. Otilia Cristea.
Durata de viață diferă mult în funcție de specie și talie. Pisicile trăiesc, în medie, mai mult decât câinii, iar câinii de talie mică sunt mai longevivi decât cei mari. „Dogul German are o speranță de viață destul de redusă. Câinii de talie mică, întotdeauna mai longevivi decât cei de talie mare.”
Ca și la oameni, îmbătrânirea vine cu schimbări vizibile: mai puțină energie, plimbări mai scurte, somn prelungit, scăderea vederii. „Plimbările din ce în ce mai scurte la câței, pisici.
Iar da, și prietenii noștri devin uneori mai sensibili, mai retrași sau chiar irascibili. „Întotdeauna când ai avut un câine sociabil și brusc devine agresiv, trebuie să-ți pui semne de întrebare dacă nu cumva este cauzată de o durere.”
Un semnal de alarmă este slăbirea bruscă. Dr. Otilia Cristea atrage atenția că slăbirea accelerată nu este normală. ”Tot ce înseamnă slăbire bruscă, 10% din masa corporală în câteva luni, este o slăbire patologică.”
Iar dacă animalul rupe boabele când mănâncă sau se oprește din mâncat aparent fără motiv, poate fi vorba de probleme stomatologice, care, netratate, pot afecta chiar inima. „Problemele dentare pot da endocardite. Am avut pisici de peste 15 ani cu infecții dentare, toate au avut endocardite.”
Și da, și animalele pot dezvolta forme de Alzheimer și declin cognitiv. „Vocalizarea excesivă și la câine și la pisică este un semn de Alzheimer.” În timp, animalele pot uita drumul spre casă, locul vasului cu apă, oameni pe care îi știau. „Una din ele este această verbalizare excesivă. Uită când au mâncat. Uită unde este vasul de apă.”
Pe măsură ce îmbătrânesc, animalele nu devin „mai puțin ele”. Devine însă mai vizibilă dependența lor de noi. Iar aici începe adevărata grijă.
Să avem grijă de ele înseamnă să ne onorăm legătura, să acceptăm timpul și să ne asumăm partea noastră de tandrețe responsabilă. Pentru că, așa cum spune dr. Otilia Ruxandra Cristea, longevitatea nu e doar un număr, ci calitatea unei vieți trăite împreună.
