Florin Lobonț: Întotdeauna perioadele în care filozofia a fost chemată să rezolve dileme au fost perioade dificile, confuze, tulburi

Florin Lobonț este profesor de filosofie și conducător de doctorate în filosofie la Departamentul de Istorie, Teologie și Filosofie al Universității de Vest din Timișoara (https://lift.uvt.ro/departamente/).

Este licențiat în filosofie și istorie al Universității din București, deține un titlu de master al Universității Oxford, diplome în studii postuniversitare de filosofie la Universitatea din Edinburgh și doctorate în filosofie ale Universităților Wales din Marea Britanie și Babes-Bolyai.

Din 20 noiembrie a.c. este și laureat al Premiul „Eugen TODORAN” pentru Ştiinţe Umaniste și Vocaționale, premiu acordat în cadrul celei de a 11 a ediții a Galei Premiilor UVT 2025, desfășurată în seara de 20 noiembrie a.c. la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara (https://www.uvt.ro/comunicate-presa/laureatii-galei-premiilor-uvt-2025-la-a-unsprezecea-editie-a-celui-mai-semnificativ-eveniment-dedicat-excelentei-academice-din-vestul-tarii/).

Filosofia, spune profesorul Florin Lobonț, este o profesie foarte veche. După umila mea părere, filozofia a început așa, ca o interogație, ca un exercițiu dialogic prin care oamenii încercau să rezolve problemele vieții de zi cu zi (...).

Ca și în cazul soldatului lui Napoleon care poartă în raniță bastonul de mareșal, fiecare posedă capacitatea asta de a filosofa, pentru că nu putem trăi fără să avem, cel puțin la modul implicit, o imagine despre lume, despre noi, despre locul nostru, despre ce ne-am dori de la noi și de la ceilalți.

(...) Încă din vechime se făcea distincția asta între cei care urmăresc confortul acestei lumi și cei care îl puneau pe un loc secund, sau pe un loc neimportant, căutând lucrurile sau aspectele care aduc un alt gen de fericire, de echilibru, de împlinire sau de autenticitate.Și au fost tot timpul discutate în balanță.

De ce avem nevoie de filosofie astăzi?

Întotdeauna perioadele în care filozofia a fost chemată să rezolve dileme au fost perioade dificile, confuze, tulburi, spune profesorul Florin Lobonț. Întotdeauna a fost nevoie de filosofie, întotdeauna au fost perioade dificile, dar cu atât mai mult când oamenii au resimțit crizele sau au resimțit impasurile prin care treceau, filosofia a încercat să răspundă în mod specific acestor probleme.

Crizele actuale – politice, sociale, tehnologice, climatice – nu sunt o excepție. Oamenii resimt impasurile prin care trec și, în astfel de momente, filosofia încearcă să răspundă acestor probleme în modul ei specific.

Totuși, societatea contemporană pare să nu mai „cheme” filosofii. În locul lor, spune Florin Lobonț, au apărut substituenți: toți cei care oferă soluții rapide, de la influenceri de orice natură până la inteligența artificială. Chiar ea este adesea consultată pentru rezolvarea problemelor de zi cu zi (...). Ea va lua răspunsuri statistice de pe internet și va încerca să îți ofere ceva care să te mulțumească personal, în funcție de ceea ce știe despre tine, explică el. Această disponibilitate permanentă explică și atracția: foarte multă lume, deja însingurată prin și de tehnologie, optează să relaționeze cu ea (...)

Filosofia nu trece printr-o perioadă strălucită din punct de vedere al opțiunii tinerilor pentru că ea nu este asociată cu o profesie.Cei care vin la filosofie, și nu sunt mulți, vin adesea în urma unei maturizări într-o altă profesie, unde dau de aceste întrebări, încep să aibă îndoieli cu privire la propriile alegeri și încearcă să și le fundamenteze mai bine.

Foarte mulți vin dinspre tehnic, foarte mulți vin dinspre business sau din alte direcții care aparent nu au o legătură,cel puțin una directă, cu filozofia. Sunt studenți maturi totuși, pentru că au trecut prin facultăți, unii au început profesii în zona corporatistă, în zona IT, în zone de business...(...)

Filosofii trebuie în continuare să ofere ajutor. Pentru că pur și simplu în acest cor, care nu mai este un cor, de fapt, în acest haos de voci care propun, toate, soluții care de care mai scurte, mai facile, mai rapide, mai de ”gândire pozitivă”, se poate pierde vocea filosofiei, chiar dacă este una din vocile foarte vechi. Se va pierde în acest vacarm de oferte pe care oamenii le primesc (...).

Printre temele majore pe care încercăm să le predăm, fie la Etici aplicate, fie (...)la alte ramuri sau discipline filozofice, sunt în primul rând cele legate de libertate.

Oamenii sunt foarte dispuși acum să renunțe la libertate.

Aparent paradoxal. Uitarea asta intergenerațională este un lucru care nu încetează să ne surprindă pe toți. Memoria scurtă din cauza căreia oamenii tind să repete greșelile unor generații foarte apropiate, poate părinți sau bunici, tentația soluțiilor autoritare, extremiste, care este legată în primul rând de incapacitatea de reflexie proprie și delegarea soluțiilor și raționalității unor lideri de obicei carismatici, mesianici, care vor gândi în locul nostru și care știu ei mai bine, și cealaltă problemă care apare acum, anume delegarea dublă: delegăm și tehnologiilor avansate atributul gândirii, al lucidității, al gândirii personale.

Însă Socrate învăța pe cei din vremea lui să investigheze cu mare atenție coerența și consistența conceptelor pe care le folosesc, ideilor pe care le propagă, să vadă dacă ele sunt într-adevăr bine întemeiate și dacă nu, ce e de făcut ca să le consolidăm sau să renunțăm la ele dacă nu sunt suficient de solide.

Florin Lobonț este membru a ”numeroase societăți științifice - Holocaust Research Institute – Royal Holloway, Universitatea din Londra; Societatea Română de Filosofie; Societatea Collingwood, Marea Britanie; Comitetul Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii al Academiei Române, Filiala Timișoara.”

Are ”stagii de fellow și profesor invitat la o serie de universități europene, printre care Universitatea Central Europeană, Universitatea din Wales, Universita degli Studi Milano, Royal Holloway–Universitatea din Londra, Universita Ca’ Foscari Venezia. Membru fondator și membru al consiliului director al Centrului de Studii Evreiești și Israeliene, Universitatea de Vest din Timișoara, director executiv al Centrului Român de Studii Penitenciare și al Institutului de Cercetări Social-Politice ale aceleiași universități.

A publicat articole, capitole și cărți în principal în domeniile filosofia istoriei, filosofia post-Holocaust, consilierea filosofică și etică, etică aplicată și istoria filosofiei.” (CV propriu)