Nicholas Kythreotis: „Circularitatea nu înseamnă un circuit închis”

Economia circulară funcționează ca un circuit continuu, în care materialele și produsele sunt menținute în uz cât mai mult timp, cu pierderi minime și valoare maximă. Este o schimbare profundă față de modelul economic liniar clasic: extrage, produce, consumă și aruncă.

Circularitatea ar trebui să înceapă încă din faza de proiectare – adică produsele să fie concepute astfel încât să fie durabile, ușor de reparat, reutilizate și, în cele din urmă, reciclate.

Domeniul textilelor nu face excepție!

În cazul textilelor, acest circuit reduce cantitatea de deșeuri, consumul de apă și energie și impactul asupra mediului.

Circularitatea, aici, ar însemna încă din faza de proiect alegerea unor fibre durabile, reducerea amestecurilor greu de separat și crearea unor haine care să reziste mai mult în timp. Urmează etapa de utilizare, în care consumatorii par să joace rolul esențial, pentru că ei pot decide prelungirea duratei de viață a hainelor prin reutilizare, recondiționare, reparare sau revânzare - toate aceste etape întârzie momentul în care textilele devin deșeuri. Abia după ce toate aceste opțiuni au fost epuizate, textilele intră în etapa de colectare, sortare și, în cele din urmă, reciclare.

Reciclarea este, așadar, o verigă importantă dar nu prima, în economia circulară. Ea intervine atunci când un produs nu mai poate fi folosit în forma sa inițială. Prin procese mecanice sau chimice, fibrele textile sunt separate și transformate în materii prime secundare, care revin în circuitul economic sub forma unor noi materiale sau produse.

Reciclarea textilelor este un proces complicat. Este foarte dificil de reciclat, nu este ca și cum am pune plasticul într-o mașină, l-am recicla și am obține materii prime din care să producem din nou plastic. Din păcate, nu este deloc așa. Nu este o operațiune simplă, spune Nicholas Kythreotis administratorul DIRECT TRIMMINGS SRL din Oltenița.

Doar un procent de 1% din deșeurile textile este reciclat. Și cea mai mare parte din acest 1% reprezintă hainele pe carele dăm și le reutilizăm ca haine second-hand. Se estimează că fiecare persoană, conform cifrelor Uniunii Europene, produce 16 kilograme de deșeuri textile în fiecare an. Deci, dacă în Europa sunt 500 de milioane de oameni, vorbim despre 8 miliarde de kilograme, 10 milioane de tone pe an. Este o cantitate enormă. Dar, din păcate, 8 kilograme din deșeurile textile nu sunt doar hainele pe care le purtăm, ci și (...) covoare, prosoape, perdele, scaunele mașinii, mobilierul. Toate acestea sunt deșeuri textile. Deci, aproximativ 50-60% din deșeuri sunt haine, iar aproximativ 40% sunt deșeuri textile provenite din alte utilizări.

Economia circulară închide bucla: deșeurile nu mai reprezintă un final, ci o resursă valoroasă.

Dar, spune Nicholas Kythreotis, nu trebuie să fim circulari în sensul că trebuie să le returnăm în industrie tot sub formă de haine. Pot recicla acest lucru, dar nu pot să-l transform în haine. Pot să-l folosesc, însă, poate pentru covoare noi, unde nu este nevoie de o calitate foarte înaltă, sau îl poți transforma în materie primă pentru curățare, sau izolație - izolație termică în interiorul pereților șamd.

Cu ajutorul unei finanțări PNRR, Nicholas Kythreotis va construi în România, țară pe care o cunoaște foarte bine, o fabrică de reciclare a textilelor. Eu urmăresc un vis. Nu sunt sigur că va funcționa. Vor fi provocări. Faptul că am finanțare PNRR este un ajutor, dar realitatea este că nu există nicio certitudine că va avea succes, deoarece lipsesc multe de pe piață. Nu există nicio reglementare care să stabilească cine va colecta deșeurile, de exemplu - proiectul meu va procesa 500 de tone de deșeuri pe lună. (...) Finanțarea este de 18 milioane de lei, dar, din păcate, proiectul va costa semnificativ mai mult. Finanțarea eligibilă care a fost acordată de stat a fost de 18 milioane de lei, dar întregul proiect (...) va costa substanțial mai mult, aproape 30 de milioane de lei în total, plus TVA. (...) Aceasta este provocarea la care lucrez.