Gabriela Droc: „Diferența nu va fi între noi și inteligența artificială, ci între noi, medicii care știm să folosim inteligența artificială și între cei care refuză să o folosească”
23 Februarie 2026, 17:50
Între 19 și 21 februarie, la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, a avut loc cea de-a treia ediție a conferinței „Monitorizarea pacientului critic” (https://medcongresses.
Despre eveniment și tematică - monitorizarea pacientului critic, sepsisul, șocul septic, rolul inteligenței artificiale în terapie intensivă - dar și despre întrebări care ne privesc pe toți - ce este un pacient critic?, când devine o infecție periculoasă?, cât de grav este, de fapt, sepsisul? și de ce ne este atât de frică de anestezie? - despre toate acestea am discutat la Știința 360 cu Prof. univ. dr. Gabriela Droc, Doctor în Medicină, medic primar, Șef de secție ATI 1, Institutul Clinic Fundeni, Profesor Universitar Disciplina de Anestezie Terapie Intensiva I Fundeni, UMF „Carol Davila”.
Gabriela Droc are un doctorat în anestezie și terapie intensiva - tema „Evaluareaunor noi modele de suport ventilator; sevrajul de ventilația mecanica” - obținut la UMF „Carol Davila” București, sub îndrumarea Prof Dr. G. Litarczek.
„Pacientului critic este pacientul care are o disfuncție cel puțin a unui organ.
Deci există un organ, fie el creierul, inima, ficatul, care nu funcționează în parametri normali.”
Situația devine și mai gravă atunci când apar disfuncții multiple de organ. În aceste cazuri, intervenția medicală rapidă este vitală, pentru că o astfel de disfuncție poate deveni amenințătoare de viață dacă nu este tratată la timp.
Unul dintre subiectele centrale ale conferinței de la Sibiu a fost sepsisul, o realitate medicală dramatică și încă insuficient înțeleasă.
„Trebuie să diferențiem sepsisul de infecție.
Infecția este o boală destul de simplu tratabilă (…) Sepsis înseamnă, de fapt, reacția organismului la o infecție”, explică Gabriela Droc.
Așadar, nu doar germenele în sine care produce infecția este problema, ci și reacția exagerată a organismului.”
În fața unui „trigger” infecțios, corpul poate declanșa un răspuns hiper inflamator care ajunge să afecteze și organe neatinse inițial de infecție. O pneumonie severă poate fi urmată de insuficiență renală, tulburări neurologice sau instabilitate hemodinamică. Din acel moment, nu mai vorbim despre o simplă infecție, ci despre sepsis.”
Forma extremă este șocul septic, „capătul de linie al suferinței”, momentul în care tensiunea arterială se prăbușește și organismul nu mai poate face față agresiunii. Mortalitatea este ridicată, dar nu inevitabilă.
„Mortalitatea este foarte mare în șocul septic, dar nu se termină prost întotdeauna.
Un șoc septic poate să răspundă la un tratament. Șocul septic, în primul rând, nu se tratează decât în terapie intensivă. Are nevoie de tot suportul pe care poate să-l ofere o terapie intensivă.”
În ultimii ani au apărut antibiotice cu spectru larg, extrem de utile în cazurile grave.
„A apărut o gamă întreagă de antibiotice noi (…) și asta ne ajută foarte mult”, spune Gabriela Droc.
Ele sunt esențiale mai ales în prima oră în care este diagnosticat un sepsis sau un șoc septic, când tratamentul trebuie început imediat.
Însă există și reversul medaliei. Bacteriile dezvoltă mecanisme sofisticate de rezistență, iar abuzul de antibiotice accelerează acest proces.
„Cel mai tare contribuie la dezvoltarea rezistenței durata unui tratament. Recomandările de tratament sunt de 5, 7, 10 zile în funcție de gravitatea infecției. De obicei, depășirea acestui termen duce la apariția sau la riscul de apariție a unor forme de rezistență”, avertizează medicul.
„De ce ne este frică de anestezie?” este una dintre întrebările la care am încercat și noi să răspundem în ediția de astăzi. Profesia de anestezist o aduce pe Gabriela Droc frecvent în fața aceleiași întrebări: „Dar oare mă mai trezesc?”.
Pacienții nu se tem neapărat de actul chirurgical, ci de anestezie. Frica de inconștiență, de pierdere a controlului, de „a nu mai fi” pentru câteva ore, este mai puternică decât teama de bisturiu.
Din punct de vedere medical, trezirea în timpul anesteziei este extrem de rară, iar sistemele moderne de monitorizare permit evaluarea profundă a somnului anestezic.
„Sistemele noastre de monitorizare ne arată că nu este suficient de profundă anestezia și putem să o aprofundăm astfel încât pacientul să fie liniștit și sigur că nu se întâmplă nimic.”
Inclusiv reacțiile la durere – tahicardie, creșterea tensiunii, transpirație – sunt atent urmărite.
În ceea ce privește teama că anestezia ar putea împiedica trezirea, aceasta vine din pierderea controlului. În timpul anesteziei generale, pacientul își cedează complet conștiența și încredințează viața sa echipei medicale.
Dar din punct de vedere medical, riscurile sunt atent gestionate, iar monitorizarea este continuă.
„Nu există răspunsuri 100% în medicină. Nu poți să spui că nu s-a întâmplat niciodată sau că nu se va întâmpla niciodată, dar procentajul este neglijabil.”
Nu există alternativă la anestezie în intervențiile majore, însă există tipuri diferite de anestezie, adaptate intervenției și pacientului. De exemplu, în cazul unei hernii inghinale, se poate opta uneori pentru anestezie loco regională, care permite pacientului să fie conștient, dar fără durere.
Inteligenței artificiale a fost o temă abordată și în cadrul conferinței de la Sibiu.
„Inteligența artificială prinde din ce în ce mai mult teren. Este o creștere exponențială, aș îndrăzni să spun, în medicină. (…) Nu cred că ne va înlocui vreodată. O să ne ajute.”
Mai mult, diferența, în viitor, nu va fi între om și algoritm, ci între medicii care știu să folosească
inteligența artificială și cei care o refuză.
În terapie intensivă, unde aparatele generează permanent volume uriașe de date, AI poate detecta precoce complicații precum sepsisul. Studii recente arată că sistemele inteligente pot identifica debutul sepsisului cu până la opt ore înainte de apariția semnelor clinice evidente.
Inteligența Artificială se dovedește extrem de utilă și în transplant - în mod particular, am discutat de transplantul hepatic, domeniu în care Gabriela Droc activează direct. Cifrele sunt dramatice.
„Noi reușim să facem anual între 60–70 de grefe hepatice. Lista de așteptare este de 500 de oameni. Deci diferența este mare, de 1 la 10. E clar că am avea nevoie de mult mai multe grefe.”
Inteligența artificială ar putea ajuta în două direcții: potrivirea mai precisă între donator și primitor și evaluarea riscului preoperator, integrând mult mai multe variabile decât sistemele actuale. De la compatibilitate biologică până la factori sociali, complianța la tratament sau context familial.
Pe larg, la Știința 360, realizatoare Corina Negrea.
