Viorel Roman: „Când vorbim de ecrane, problema nu este copilul, nici telefonul. Problema este digitalizarea tuturor industriilor și concurența pentru atenție”

Ce facem, ca părinți, atunci când discuțiile despre timpul petrecut de copii și adolescenți în fața ecranelor sunt tot mai tensionate?

Una dintre soluții este să punem mâna pe Ghidul ALIAT pentru sănătate mintală dezvoltat pentru părinți, ”Adolescenții și ecranele. Ce pot face părinții?” (https://aliatong.ro/ghid-pentru-parinti-despre-adolescenti-ecrane-si-rolul-adultului-intr-o-lume-construita-sa-capteze-atentia/) - dar și să schimbăm perspectiva: problema nu este copilul și nici telefonul, ci contextul mai larg al digitalizării accelerate și al competiției permanente pentru atenția noastră.

Pornind de la experiența sa clinică și de la lucrul direct cu adolescenți și părinți, Viorel Roman, director executiv ALIAT ONG si psihoterapeut ALIAT pentru Sănătate Mintală spune că atunci „când vorbim de ecrane, problema nu este copilul, nici telefonul. Problema este digitalizarea tuturor industriilor și concurența pentru atenție” iar întrebarea nu mai este dacă tehnologia trebuie eliminată, ci cum poate fi gestionată sănătos.

În interviul acordat emisiunii Știința 360, el vorbește despre limite, autoreglare emoțională, plictiseală și rolul esențial al adulților într-o lume dominată de ecrane.

Școala ar trebui să fie un spațiu de siguranță digitală, mai spune Viorel Roman. „Interzicerea telefoanelor în școli este o idee foarte bună. Vedem că în școlile în care se aplică, copiii interacționează mai mult în pauze. Școala e important să rămână un spațiu de siguranță digitală și emoțională”, un mediu protejat.

În familie, lucrurile devin uneori mai complicate deși și aici ar trebui să existe reguli clare, non-negociabile:”adolescentul să nu se ducă la culcare cu telefonul. Vedem adolescenți care ajung să se culce pe la 12, 1, 2 noaptea” iar somnul este una dintre primele victime ale consumului excesiv de ecrane. La fel de important este ca telefonul să nu înlocuiască activitățile esențiale. „Dacă telefonul ocupă mai mult timp decât mâncatul, sportul sau hobby-urile, atunci trebuie intervenit.”

Conflictul dintre părinți și adolescenți pornește adesea de la incapacitatea (adulților) de a seta limite. „Vedem familii în care comunicarea a explodat pentru că părinții nu reușesc să pună limite.” Iar aici apare una dintre cele mai dificile sarcini ale adultului: „părintele trebuie să tolereze nefericirea care apare după ce oprește ecranul.” Pentru că telefonul devine un refugiu rapid în fața emoțiilor dificile, un refugiu emoțional:„ei întind mâna foarte repede către device și intră pe aplicații care nu aduc relaxare, ci disociere. Când ai pus mâna pe telefon, nu e autoreglare, e disociere.” Iar creierul învață rapid acest mecanism și ”va cere să-l repeți de fiecare dată când apare o stare emoțională pe care nu o poți tolera.”

Iar aici, spune Viorel Roman, părintele, adultul are un rol foarte important, pentru că autoreglarea începe cu adultul. „Felul în care părinții își gestionează emoțiile are impact puternic asupra felului în care copiii își gestionează emoțiile.” Deci acesta ar trebui să fie punctul de plecare. E ca în avion: „întâi îți pui masca de oxigen ție și apoi copilului.”

Ce punem, însă, în locul ecranului? „Luând timpul de ecran, lăsăm un loc gol care e important să fie umplut.”

Soluția este reconectarea la lumea reală: „e important să existe comunitate și sentimentul de apartenență la un grup.” Așadar, poate mai puțin despre interdicții radicale și mai mult despre relații, limite și maturizare emoțională.

Într-o societate care nu mai știe „să se plictisească” - ”o abilitate pierdută”, plictiseala, spune Viorel Roman, deși „plictiseala e locul din care apar creativitatea și maturizarea emoțională” - ecranele devin un substitut periculos pentru emoții, conexiune și timp petrecut împreună. Așa că poate nu copiii trebuiesc „reparați”, ci schimbat contextul în care cresc și felul în care noi, adulții, ne raportăm la tehnologie și la propriile noastre emoții.

Pe larg, în interviul acordat pentru Știința 360, realizatoare Corina Negrea.