Marius Munteanu: „Campaniile trebuie să plece de la grădiniță, să-i facem pe toți să înțeleagă ce înseamnă circularitate. Generăm anual 160.000 de tone de deșeuri textile”

Industria modei rapide (fast fashion) produce haine pe bandă rulantă, dar în spatele prețurilor mici se ascunde o problemă uriașă: munți de textile aruncate după doar câteva purtări. Marius Muntean, director operațional colectare Texcycle Romania, companie de colectare și reciclare a textilelor, membră a Coaliției pentru Economie Circulară - CERC, discută, în podcastul Economia circulară, de la deșeuri la resurse despre soluțiile concrete care ne pot ajuta să transformăm, în cele din urmă, hainele uzate din deșeu în resursă.

„Punctul de plecare este colectarea separată. În momentul în care acceptăm că trebuie să existe un sistem paralel, foarte bine pus la punct, putem să plecăm la drum”, explică Marius Muntean.

Reciclarea textilelor nu înseamnă doar mărunțirea lor. Dimpotrivă! Există o adevărată piramidă a reciclării, în vârful căreia stă prevenția, urmată de reutilizare și abia apoi reciclarea propriu-zisă.

”Noțiunea de reciclare este mult mai complexă decât a toca niște hăinuțe sau niște materiale textile și a le implementa în alte domenii.

Există o piramidă a reciclării, unde pe primul loc este prevenția, iar pe al doilea loc, lucrul pe care noi punem accent foarte mult, este pregătirea pentru reutilizare.

Ce înseamnă, practic, această pregătire pentru reutilizare?

Înseamnă că acest deșeu, la momentul acesta, intră într-un centru de sortare profesionist, unde, după anumite proceduri foarte, foarte bine stabilite, trece prin niște operații.

ȘI ca să vă dați seama de complexitatea procesului, la finalul lui rezultă peste 300 de produse.”

Reutilizarea este, de fapt, cheia. Hainele colectate trec printr-un proces minuțios de sortare – după tip, calitate și grad de uzură – pentru a fi reintroduse pe piață ca produse second-hand. Însă, acest segment are un concurent puternic: fast fashion.

„Suntem în luptă continuă cu acest fenomen numit fast fashion, practic în momentul de față este principalul concurent al pieței de produse reutilizabile, din cauza prețurilor.”

Dincolo de competiția de pe piață, miza este uriașă: resursele planetei.

”Producția de deșeuri textile este al treilea cel mai mare poluator în momentul ăsta”, spune Marius Munteanu.

”Iar dacă înțelegem că tot ce înseamnă apă, de exemplu, și resurse importante pentru noi, pentru viitorul nostru, sunt pe terminate, atunci, cu siguranță în momentul în care cumpărăm un produs putem să ne gândim la el ca la un produs de o mai lungă durată de viață decât să cumpărăm zece pe care să le purtăm o singură dată și să le aruncăm mai știu eu pe unde.”

Prevenția începe cu educația timpurie. Dar ce înseamnă prevenția atunci când vine vorba de reutilizarea textilelor?

”Înseamnă cumva o schimbare de mentalitate. Înseamnă campanii care trebuie să plece din punctul nostru de foarte, foarte de jos. De la grădiniță, dacă am putea.

Grădiniță, gimnaziu și așa mai departe. Și să îi facem pe toți să înțeleagă exact ce înseamnă circularitate. (...) Este vorba de a cumpăra mai puțin, de a refolosi și de a da mai departe hainele pe care nu le mai purtăm, în loc să le aruncăm.”

Pentru ceea ce nu poate fi reutilizat, intervine reciclarea mecanică: materialele sunt desfăcute pe fibre și culori și reintră în circuit sub formă de izolații, lavete industriale sau chiar combustibil cu recuperare de energie. Totuși, reciclarea chimică, cea care ar permite separarea materialelor compozite, rămâne un obiectiv îndepărtat și foarte costisitor.

Problema majoră în România rămâne infrastructura. Deși de la 1 ianuarie 2025 a devenit obligatorie colectarea separată a textilelor, realitatea este că nu există suficiente puncte de colectare și nici capacități mari de reciclare.

„Generăm anual 160.000 de tone de deșeuri textile. Există niște programe în derulare, există faimosul PNRR, prin care se încearcă să se mai miște niște lucruri, dar deocamdată suntem la începutul începuturilor când vine vorba despre capacitățile de reciclare ale României.”

Primele proiecte pilot care au arătat că reciclarea textilelor chiar poate funcționa au fost implementate la Oradea și Craiova.

„Ele au plecat în 2023 ca proiecte- pilot, cu costuri zero pentru municipalitate. În 2024, de exemplu, au fost colectate în Craiova în jur de 410 tone de deșeuri textile, iar în Oradea 350-360 de tone.”

Rezultatele au fost surprinzătoare! În timp ce media națională este de 0,2–0,5 kg de textile colectate separat pe locuitor, cele două orașe au ajuns la 2–2,2 kg pe locuitor. Succesul a venit printr-o soluție simplă: containere dedicate, amplasate pe domeniul public.

”La nivel de țară, însă, noi în momentul de față colectăm separat între 0,2 și 0,5 kg de textile pe locuitor, față de 6-12 kg, media Uniunii Europene. (...)

Noi nu ar trebuit să avem nevoie de un stimulent financiar să colectăm, mai spune Marius Munteanu. ”Noi ar trebuit să conștientizăm că ne îndreptăm către o prăpastie. (...) Trebuiesă înțelegem că producând și tot producând și tot producând, vom termina la un moment dat toate capacitățile noastre de producție.”

Mai multe despre acest subiect în podcastul Economia circulară, de la deșeuri la resurse, la Radio România Cultural , în cadrul emisiunii Știința 360, vineri de la ora 14.30, realizatoare Corina Negrea.