Ștefana Ciumpiliac: Nu avem nevoie de o lume fără plastic, ci de o lume fără plastic irosit
27 Februarie 2026, 15:52
Plasticul este peste tot în jurul nostru – de la ambalaje și electrocasnice, la automobile, rețele energetice și dispozitive medicale. Este materialul care ne face viața mai ușoară, indiscutabil! - dar care ne și obligă să gândim mai responsabil.
Într-un nou episod Economia circulară, de la deșeuri la resurse, Ștefana Ciumpiliac, Business Manager pentru Orientul Mijlociu și India în cadrul Shell Catalysts & Technologies (Dubai, Emiratele Arabe Unite) vorbește despre tipurile de plastic, despre rolul lor esențial în societatea modernă dar și despre provocarea majoră a microplasticelor pentru sănătate și mediu.
Dar de ce folosim plasticul atât de mult?
Pentru că este ”ușor și rezistent. ”Superputerea” lui este că creează o barieră foarte bună împotriva oxigenului, a umezelii și a dioxidului de carbon și, drept urmare, păstrează conținutul proaspăt.”
De aici și omniprezența sticlelor de plastic sau a ambalajelor alimentare - dar nu doar, iar diversitatea domeniilor în care poate fi folosit plasticul vine și din diversitatea modului de fabricare. ”Polietilena de înaltă densitate este mai tare și mai rigidă, fiind folosită în bidoane de lapte, flacoane de detergent sau înălbitor. Policlorura de vinil poate fi rigidă sau flexibilă, în funcție de aditivii folosiți – de la țevi de PVC la folii pentru ambalare. Polipropilena este surprinzător de rezistentă la temperatură și extrem de importantă în industria de transport - nu pot să mă gândesc acum la o industrie în care plasticul să nu fie folosit.”
Una dintre cele mai sensibile teme ale prezentului este cea legată de microplastice, „frimiturile” invizibile care ajung peste tot”.
„Microplasticele sunt ca niște ”firimituri” de plastic, bucăți minuscule, mai mici de 5 mm, care pot ajunge în apă, sol, aer și, se pare, inclusiv în organismul uman.”
Un aspect mai puțin cunoscut este originea lor: ”nu provin doar din ambalajele aruncate în natură, ci și din uzura anvelopelor, spălarea hainelor sintetice, vopseluri sau pierderi industriale de granule. (...).
„Nu sunt apocalipsa de mâine, dar sunt un poluant persistent, care poate transporta substanțe toxice.”
Soluții posibile: de la consumator la industrie. Responsabilitatea este împărțită. Pe de o parte, utilizatorii finali: „dacă n-ar exista cerere pentru produse supra-ambalate, cu siguranță nu am mai avea atât de multe disponibile. Putem cumpăra produse vrac și evita ambalajele inutile.”
Pe de altă parte, industria și reglementările: „nu există o soluție unică, dar există un set de măsuri care trebuie discutat și adoptat.”
Ștefana Ciumpiliac vorbește și despre alegerile personale: „am trecut pe sticlă, am renunțat la fundul de tocat din plastic, folosim tigăi din metal. Sunt mai greu de curățat, dar e un trade-off”.
O soluție ar fi inovația, care, spune Ștefana Ciumpiliac, ”nu este opțională, este obligatorie, dar fără un cadru legislativ, implementarea nu se va face.”
În loc de concluzie - plasticul este un material eficient, dar prost gestionat.
„Plasticul nu e rău prin definiție. Este un material foarte eficient, dar devine o problemă atunci când este folosit inutil.”
„Nu avem nevoie de o lume fără plastic, ci de o lume fără plastic irosit.”
----------------
Ștefana Ciumpiliac ”colaborează îndeaproape cu rafinării și complexe petrochimice din regiune, pentru a dezvolta soluții care îmbunătățesc eficiența energetică și sprijină tranziția către tehnologii mai curate.
Și-a început parcursul în Shell în 2012, ca intern, în perioada în care urma un doctorat profesional în inginerie la Eindhoven University of Technology in Olanda. De atunci, a avut roluri atât tehnice, cât și comerciale, ceea ce i-a oferit o imagine completă asupra modului în care industria energiei evoluează și se reinventează. Este cunoscută pentru modul în care construiește colaborări autentice cu partenerii din industrie și pentru implicarea în proiecte care pun accent pe inovație, sustenabilitate și reducerea emisiilor.
Este absolventă a Facultății de Inginerie Chimică „Polizu” din București”. (CV Ștefana Ciumpiliac).








