”Radioterapia românească prezent și perspective” - o scurtă istorie a radioterapie din România
05 Mai 2025, 09:49
Ion Christian Chiricuță, dr. în fizică, medic specialist în radioterapie și radiooncologie, invitat la Știința 360 de astăzi este coordonator, alături de Grigore Iuga, al cărții ”Radioterapia românească prezent și perspective”, apărută la Editura MEDICALĂ și lansată în luna aprilie a.c.
Cartea ”conține prezentarea centrelor reprezentative de radioterapie din țara noastră, cazuri clinice deosebite tratate în ultimii ani în aceste centre, precum și materiale care prezintă aspecte de interdisciplinaritate, radioterapeut – alte specialități medicale.”
Este ”prima etapă a proiectului național „Radioterapia Românească. Prezent și Perspective“, lansat cu ocazia conferinței naționale Zilele Prof. Ion CHIRICUȚĂ, 1958-1988, „Interdisciplinaritate în diagnosticul și tratamentul precoce al neoplaziilor”, desfășurată în perioada 14-16 Iunie 2023, la Cluj - Napoca.”
În 1958, profesorul Ion Chiricuță ajungea la Cluj, într-o perioadă în care în oraș nu exista niciun institut oncologic, ci doar un spital cu trei chirurgi care încercau să trateze cancerul. În doar câțiva ani, Institutul Oncologic din Cluj devenea unul dintre centrele de excelență în domeniu, iar radioterapia începea să prindă contur ca specialitate distinctă.
„Institutul din Cluj a fost deschis în 1966. În 1967 a fost inaugurat și a apărut un prim volum cu colectivul, cu niște oameni deosebiți... Pot să mă declar un om norocos că am lucrat acolo între 1971 și 1980. Asta mi-a definit drumul.”
Profesorul Ion Christian Chiricuță descrie cu pasiune perioada de începuturi și rolul determinant al profesorului Octav Costăchel în configurarea oncologiei moderne în România. Acesta a înțeles, încă din anii '50, că lupta împotriva cancerului trebuie să fie una colectivă, organizată și interdisciplinară.
„Oncologia a început în România cu profesorul Octav Costăchel și cu conceptul lui. A creat primele cărți, cursuri naționale și a introdus conferințele de imunoterapie. Azi, fără imunoterapie, nici nu poți pretinde că faci oncologie.”
O contribuție esențială a fost introducerea conceptului de „comisie oncologică” – un echivalent timpuriu al tumor board-urilor occidentale -, în care cazurile pacienților sunt analizate în echipă, cu participarea medicilor din diverse specializări. Chiricuță subliniază că această practică, revoluționară pentru anii '60, a fost un element definitoriu pentru calitatea actului medical.
„La Cluj, Ion Chiricuță a introdus această comisie oncologică. Pacientul era examinat și discutat de radiologi, chirurgi, patologi, radioterapeuți... Erau toți la fața locului.”
După Revoluția din 1989, rețeaua oncologică organizată cu migală s-a destrămat. S-au creat centre private, dar baza – aparatura, specialiștii, infrastructura – a rămas în urmă.
„După Revoluție, s-a prăbușit toată rețeaua. Nu s-au mai investit bani. A urmat haosul.”
Istoria radioterapiei medicale este lungă și marcată de încercări, erori și victorii. În România, totul a început în 1926, la Spitalul Colțea, și a continuat cu înființarea primului institut oncologic la Cluj, în 1929 – al doilea din Europa, după cel de la Paris.
„Acest centru înființat la Colțea a fost mugurele din care a pornit totul. Arată că România avea mobilitatea să se adapteze la nou.”
„Totul pornește de la stadiul în care ai diagnosticat un pacient. Acela definește drumul.Există ghiduri - ghidul european, ghidul american, ghidul franțuzesc, nemțesc -, dar ele sunt extrem de asemănătoare, pentru același stadiu al bolii se indică aceeași secvență terapeutică.”
Diagnosticul precis și momentul în care este depistată boala influențează decisiv secvența terapeutică. În acest proces, biopsia este prima verigă, iar patologul devine indispensabil: „Fără biopsie nu există nicio implicare a unui medic.”
Chiar și în faza metastazelor, tratamentele rămân valabile, însă scopul lor se schimbă.
„Trebuie efectuate un lanț de examinări care să poată defini în ce fază a evoluției unei boli se află pacientul respectiv. Ce arii ganglionare sunt afectate. Și sigur, cel mai important este dacă apar metastazele la distanță.Metastazele la distanță automat creează cuvântul paliație. Nu poți vindeca un cancer care a intrat în faza de metastazare.”
O temă importantă abordată este interdisciplinaritatea, una dintre marile lecții ale oncologiei moderne. „Fără patolog nu există niciun tratament.” Și nici fără chirurg, radiolog, nutriționist și psiholog. Dr. Chiriță subliniază acest lucru nu doar teoretic, ci prin exemple din experiența sa în centre precum Floreasca sau Amethyst:
„Multe cazuri vin cu sângerări masive, cu complicațiile produse de o tumoră, care loco-regional a depășit anumite limite. Și atunci a fost extrem de importantă colaborarea cu chirurgii de la spitalul de urgență de la Floreasca și, sigur, s-a creat și acolo o comisie oncologică. Pentru că acel chirurg, noaptea, se trezește într-o poziție în care trebuie să ia atitudine și are nevoie de o susținere și trebuie să îi oferi această susținere și să nu îl abandonezi într-o situație dramatică.”
În radioterapie, colaborarea cu radiologii este esențială. „Radiologul ajută la diagnosticul precis, radioterapeutul aplică terapia.” Precizia este cheia — iar tehnologia, cum ar fi RMN-ul și ecografia de ultimă generație, ajută, dar nu pot înlocui examinarea histologică.
„Nutriția e foarte importantă. În fiecare centru oncologic ar trebui să existe un nutriționist specializat pe oncologie.”
Nutriția nu este un subiect auxiliar, ci un pilon al tratamentului. De la pacienții care nu mai pot înghiți din cauza cancerului esofagian, până la cei care trebuie să reziste la 7-8 săptămâni de radioterapie intensivă, alimentația devine parte integrantă a șanselor de recuperare.
Analiza bioimpedanței este un instrument esențial. Dr. Chiriță avertizează că fără această măsurătoare, niciun centru oncologic nu ar trebui să funcționeze.
„Corpul omenesc este format din apă, mușchi, os și grăsime. Aceste patru lucruri sunt măsurate prin acest aparat.”
Diagnosticul de cancer este o traumă. Și pentru pacient, și pentru familie. De aceea, rolul psihologului este la fel de important ca orice altă intervenție. Iar sprijinul nu se termină odată cu tratamentul. În paliație, echilibrul între nutriție, suport emoțional și tratamente medicamentoase este vital.
„O femeie tânără care pierde sânul are nevoie de un psiholog.”
Când vine vorba de prevenție, mesajul medicului este limpede: inflamația cronică este o cauză majoră. Nutriția dezechilibrată, fumatul, alcoolul, lipsa igienei — toate pot contribui la apariția cancerului. Iar factorul genetic, deși important, nu e singurul vinovat.
„Dantura defectă, care freacă marginea limbii... în acel loc apare un cancer de limbă. (…) Dacă mănânci numai ardei iute și mâncăruri extrem de fierbinți, sigur că o să faci cancer esofagian și cancer gastric. E demonstrat acest lucru.”
Pe larg, despre toate acestea, la Știința 360, realizatoare Corina Negrea.
Ion-Christian Chiricuță este absolvent al specializării de Fizica Atomică și Nucleară la Facultatea de Fizică a Universității din Cluj - Napoca, dr. fizică al Universității Babeș- Bolyai din Cluj Napoca, a fost medic la lnstitutul de Medicină și Farmacie Cluj (Medicina generala), medic secundar radiologie-radioterapie la lnstitutul Oncologic București.
A fost medic de medicină generală (1985) la Dispensarul Dițești, jud. Prahova.
În 1995 devine Doctor habilitat în medicină la Universitatea Wuerzburg iar în 2002 - Profesor la Universitatea Wuerzburg.
În anul 2010 revine în România iar în 2011 inițiază construirea primului centru (privat) de Radioterapie în oncologie. Un an mai târziu, inițiază și Masteratul de Biofizica Medicala și Biotehnologie Celulară, la Universitatea de Medicina și Farmacie Carol Davila, București unde predă "lmagistică Medicală, Radiații lonizante în Diagnostic și Tratament. Noțiuni de Radiobiologie clinică", ”ce presupune formarea și instruirea masteranzilor privind aparatura moderna de radioterapie și efectuarea practica a planurilor de iradiere externa”, conform CV-ului său.
Este autor a 6 cărți despre oncologie și radioterapie (apărute in perioada 2001-2005), de asemenea coautor și autor a peste 40 de articole apărute in reviste și publicații de specialitate.
