Ramona Costescu: Să evităm presiunea de a face așa cum se așteaptă de la noi. Și cum putem face asta? Conectându-ne, înainte de toate, la nevoile noastre

”Pe cât este de frumoasă această perioadă presărată cu obiceiuri, datini, conectare cu familia, întâlniri cu cei dragi, pregătirea de preparate, pe atât poate să fie și cu foarte multă presiune sau cu foarte mult greu pentru cei care au probleme de tulburare alimentară, adicții, singurătate, distanță foarte mare față de cei dragi, neputință, lipsuri financiare uneori... ”, spune Ramona Costescu, Președinte ALIAT Pentru Sănătate Mintală, psihoterapeut și psiholog clinician Clinica ALIAT.

”Deci vedem o serie de surse care sunt diferite de la caz la caz. Unele persoane trec prin depresii, alte persoane au probleme în relațiile de cuplu sau în relațiile sociale sau cu familia și atunci aceste vulnerabilități sunt oricum pe fundal, însă perioada aceasta, care de cele mai multe ori înseamnă zile libere, înseamnă așteptări din partea celorlalți de a face lucrurile într-un anume fel, de a livra ceva anume (...) acestea pot aduce presiune și pot aduce această dificultate de a te simți liber la odihnă, liber să petreci așa cum îți dorești tu sau cum ai nevoie. Prin urmare, în această perioadă e foarte sănătos să ne întoarcem cu toții la întrebarea ”ce înseamnă cu adevărat a trăi sărbătoarea pentru mine, nu pentru ceilalți, nu pentru că așa se face, ci pentru mine.” (...)

Cred că ajută foarte tare să luăm noi primii de pe umerii noștri această presiune de a-i împăca pe toți și să acceptăm că nu o putem face fără sacrificii uriașe. Iar aceste sacrificii, uneori, înseamnă sacrificiul de sine. Și întrebarea este: ce prioritizăm? Relația cu noi înșine, care este o relație 24 din 24, 7 din 7, până la sfârșitul vieții? Sau prioritizăm binele punctual, un ”bine” care de cele mai multe ori înseamnă să nu fim autentici, înseamnă să disimulăm. Și atunci sunt sănătoase limitele”, spune Ramona Costescu.

”Dumnezeu, Universul, Creatorul înseamnă iubire și că cel mai probabil iubirea se simte în a fi și nu în a face.”

Și-atunci, date fiind toate acestea, ce ne sfătuiește psihologul?

”Pe de o parte, să ne gândim la noi, să ne gândim la cum am vrea să ne privim, practic, după trecerea sărbătorilor, pentru că dacă vom trece pe repede înainte, urmând doar datini lăsate de înaintașii noștri, atunci, întrebarea e, vom trăi pe deplin această sărbătoare, această perioadă? Și atunci, recomandarea este să ne gândim anticipat la cum am vrea să gândim despre noi la finalul acestei perioade, cum am vrea să ne fi simțit în această perioadă, să rămânem în contact cu corpul și cu emoțiile noastre, iar dacă cele din urmă sunt prea intense, să ne întrebăm de ce am eu nevoie acum și care ar putea fi un pas sau un prim pas de auto-îngrijire.

Să evităm presiunea de a face ca ceilalți, sau precum se așteaptă de la noi, fie că este vorba de curățenie, cum ziceam, sau respectarea anumitor ritualuri. Și cum putem face asta? Conectându-ne, înainte de toate, la nevoile noastre. (...)

Chiar dacă lucrurile nu ies așa cum ne propunem, cu siguranță dacă ne învinovățim, dacă ne simțim rușinați, pe lângă ceea ce am simțit că nu a ieșit bine, pe lângă greșeala pe care o vedem sau o simțim, nu ne-ar fi de ajutor. Prin urmare, să ne readucem aminte că nu suntem definiți de acele momente doar, ci de ceea ce facem și alegem pe mai departe.

Atenție la gândurile pe care le avem, căci din gânduri bune ies emoții bune și comportamente bune, iar din gânduri prăpăstioase, anxioase, catastrofice, vor ieși emoții pe măsură. Prin urmare, un prim pas poate fi atenția la gândurile noastre, ceva ce nu se vede în exterior, dar cu siguranță ar putea să facă diferența pentru noi înșine.”