Simon Prentis: „Accesul la informații nu înseamnă neapărat că avem cunoștințe, mai multe cunoștințe, sau că știm cum să folosim aceste cunoștințe”

VORBEȘTE. Cum limbajul ne-a făcut oameni este una dintre cărțile lui Simon Prentis, apărută la Editura Vellant în colecția Versant, în traducerea lui Cosmin Maricari (https://www.vellant.ro/carte/vorbeste-4272538035).

Scrisă în pandemia de COVID-19, având titlul inițial „Far East, Far West” - pe care Simon Prentis l-a schimbat pentru că „a devenit un subiect mai amplu”, cartea vorbește despre evoluția și importanța limbajului, inclusiv în această epocă digitală.

„Prima jumătate a cărții analizează ce este limbajul și cum funcționează”, spune Simon Prentis în interviul realizat de Corina Negrea.

„Primul capitol este cel mai tehnic, în sensul că încerc să arăt că există o altă modalitate de a înțelege cum învață oamenii să vorbească” dar și că „limbajul ne-a transformat, de fapt, pe noi, oamenii, în ceea ce suntem azi - oameni”.

A doua jumătate a cărții, spune Simon Prentis, „enumără modalitățile pe care le-am găsit pentru a ne reconecta cu sinele nostru pre-verbal (...) pentru că suntem animale. În cele din urmă, suntem animale. (...)

Trăim într-o lume virtuală. Sunt aici cu tine (în Zoom, în interviu, n.r.) și suntem în mintea noastră. Eu sunt încă în camera mea, dar nu mă gândesc că sunt în camera mea și stau pe scaunul meu și am o durere de spate astăzi. Deci, nu mă gândesc la asta.

Sunt în spațiul meu mental cu tine. Așadar, limbajul ne scoate din sinele nostru fizic într-o lume virtuală. Dar, cu toate acestea, suntem conectați la un corp.

Noi suntem corpurile noastre. (...)

Așadar, tocmai am introdus capitolul cinci ca un fel de antidot. Cum ne reconectăm cu corpurile noastre? Sexul, drogurile și rock and roll-ul este un fel de prescurtare pe care o folosesc, (...) unul dintre modurile în care putem doborî barierele culturale. Nu avem nevoie de cuvinte pentru asta. Nu, este ceva care este foarte primar în noi. Și ne ajută să spargem barierele culturale.

(...) Cultura este o rețea vastă de reguli pe care trebuie să le respectăm cu toții. Cu toții suntem de acord să facem anumite lucruri. Asta este ceea ce face cultura noastră.

Dar există o mulțime de tensiuni implicate în menținerea acestor reguli. Așa că, din când în când, cu toții ne dorim o mică vacanță. Și de aceea drogurile sunt o modalitate de a ne reconecta cu sinele nostru incult, cel căruia îi place doar să se distreze. Și rock and roll-ul, același lucru, de fapt. E vorba de muzică. Scriu un capitol despre muzică sau o secțiune despre muzică, pentru că și aceasta depășește aceste limite. Poți asculta muzică și nu contează din ce cultură provii, o poți auzi, (...) muzica se conectează la ceva care este deasupra tuturor lucrurilor care stau în cale, a tuturor problemelor pe care le identific în prima parte a cărții.

Acesta este capitolul cinci, care analizează modul în care ne putem reconecta sau ne putem întoarce la conectarea la un nivel care depășește aceste bariere. Sau poate înainte și după, nu știu. Dar putem folosi aceste instrumente pentru a ajuta la spargerea barierelor.

Ultimele trei capitole sunt informația, cunoașterea și înțelepciunea. Deoarece informația este ceva ce ne luptăm să obținem, și am făcut-o de-a lungul istoriei.

Vorbesc despre încercarea de a afla cine suntem, unde ne aflăm în spațiu, de exemplu. Întregul proces de cunoaștere a poziției planetei în spațiu și în Univers a necesitat foarte mult timp pentru a fi descoperit. Dar este totuși o cunoaștere care ne este extrem de utilă pentru că este adevărată, spre deosebire de orice altă poveste pe care ai vrea să ți-o spui. Acestea sunt informațiile.

Apoi, cunoștințele se referă la modul în care adunăm toate aceste informații și le transmitem mai departe prin intermediul cărților și al tuturor celorlalte mijloace pe care le avem acum pentru a face asta. Deci, știi, am încercat să facem asta de-a lungul istoriei. Am dat o mulțime de exemple care se întorc la Babilon și Sumeria, încercările inițiale de a construi biblioteci de informații. Oamenii sunt interesați de acest lucru pentru că asta ne oferă limbajul. Ne permite să experimentăm această cantitate vastă de cunoștințe pe care nu am putea să o avem ca indivizi fără ea.

Iar înțelepciunea se referă doar la direcția în care am putea merge în viitor dacă vrem să avem o lume care nu se luptă cu ea însăși, direcție în care cred că vom ajunge în cele din urmă. Dar aceste lucruri nu se întâmplă în 10 sau 20 de ani. Este nevoie de timp.

Dar întrebarea este dacă știm neapărat încotro să ne îndreptăm, având informații, având cunoștințe? Accesul la informații nu înseamnă neapărat că avem cunoștințe, mai multe cunoștințe, sau că știm cum să folosim aceste cunoștințe.

Rep: Să ne concentrăm puțin pe capitolul șapte, pentru că spui că este important. Pentru că „limbajul este, de fapt, forma originală a inteligenței artificiale”. Cum așa?

Simon Prentis: Din cauza a ceea ce tocmai am spus. (...) Să ne uităm la ceea ce face AI.

IA ne oferă acces la o cantitate imensă de date. Inteligența artificială este antrenată pe cantități uriașe de informații, mult mai multe decât ar putea procesa orice om în timpul vieții sale. Iar sarcina sa este de a utiliza această bază de date pentru a ajunge la concluzii, la concluzii logice în măsura în care poate, pentru a răspunde la întrebările pe care i le-am putea adresa. Aceasta a fost ideea inițială de a crea inteligența artificială. Și apoi vă gândiți, ei bine, ce este limbajul?

Limbajul este o lume artificială a cuvintelor. Și, dacă avem curiozitatea și dacă avem ocazia, putem, prin limbaj, să descoperim din tot ceea ce a fost cunoscut până acum. Așadar, cunoașterea artificială este cea care ne oferă inteligența pe care nu am avea-o. Deci este vorba de inteligență artificială în acest sens. Acum, CHAT-GPT sau aceste modele lingvistice de mari dimensiuni pot reproduce acum limbajul uman în așa fel încât au trecut, în esență, testul Turing. Adică, puteți purta conversații cu CHAT-GPT. Eu aș putea vorbi cu tine. Aș putea vorbi cu oricare dintre prietenii mei, cu excepția faptului că CHAT-GPT știe mult mai multe decât majoritatea prietenilor mei, deoarece prietenii mei ar putea fi specializați într-un domeniu despre care îi pot întreba foarte multe. Dar dacă îi întreb despre altceva, ei nu știu. Așadar, inteligența artificială nu face decât să extindă capacitatea pe care am avut-o prin intermediul limbajului, deși nu ne gândim la limbaj ca la o inteligență artificială pentru că suntem în el. Suntem atât de imersați în acea lume, încât nu o observăm. Nu observăm absolut nimic. Dacă le povestesc oamenilor despre asta, vor spune, ce vrei să spui? Și apoi le explic. Și nu ne gândim la asta.

Este atât de natural pentru noi, dar nu este natural deloc. Este o lume extrem de artificială, ceea ce facem acum.

În ceea ce privește orice animal pe care ați ales să îl alegeți, motivul pentru care nu poate înțelege ceea ce facem este că nu are nicio idee despre ceea ce se întâmplă, aproape la fel cum nu avem nicio idee despre ceea ce se întâmplă în ChatGPT sau despre ceea ce se va întâmpla cu Inteligența Artificială, deoarece nu avem capacitatea biologică de a face față acestui lucru.

Rep: Vreau să dezvolt puțin acest subiect al Inteligenței Artificiale. Inteligența Artificială folosește inteligența umană care este stocată acolo. Are viteza de a găsi informații, de a rezuma informațiile și de a ne oferi rezultatul final. Dar este vorba despre inteligența umană care este stocată acolo. Deci nu ar trebui să schimbăm acest termen de „Inteligență artificială”?

Simon Prentis: Ei bine, da, ar putea fi o idee bună. Dar cred că este un pic dificil de făcut, din moment ce toată lumea a decis că este vorba de inteligență artificială. Dar ideea mea este să încercăm, și nu ar trebui să fie atât de înspăimântător pe cât credem noi că este, pentru că deja facem asta de zeci, sute, mii de ani, poate milioane de ani. Aceasta este inteligența artificială. Tot ce am făcut a fost să o externalizăm. Am oferit o capacitate de memorie mult mai mare decât a oricărui individ. Adică, eu am 2.000 de cărți acolo, dar ChatGPT a citit milioane de cărți. Eu nu am cum să fac asta. De asemenea, am externalizat capacitatea de procesare. Așa că poate face asta mult mai repede decât mine. Zilele trecute a scris un eseu pentru mine pentru că l-am provocat. L-a scris mai repede decât am putut eu să-l citesc. Pur și simplu poate lucra. Este un proces mai eficient. (…)

Rep: Tehnologia, ChatGPT, Inteligența Artificială, ne vor ajuta în final să comunicăm mai bine și să ne înțelegem mai bine? Pentru că uneori auzim ce spune celălalt. Înțelegem cuvintele, dar nu înțelegem. Nu înțelegem cu adevărat. Deci ce lipsește aici?

Simon Prentis: Empatia, într-un cuvânt. Cred că pentru a-l înțelege pe celălalt, trebuie să încerci să te pui în locul lui. Și suntem perfect capabili să facem asta dacă vrem.

Dar foarte des ne blocăm din motivele pe care le-am menționat în prima parte a cărții. Pentru că nu includem acea persoană în cercul nostru, dacă pot spune așa. Despre asta este vorba în carte, despre încercarea de a extinde cercul nostru. Adică, dacă ne întoarcem în istorie, fiecare țară a început cu triburi care se luptau între ele. Apoi triburile se unesc și se formează un oraș. Și apoi se extinde treptat.

Acum suntem la nivelul țărilor. La un moment dat, vom ajunge la glob. Vom avea un glob de oameni. Și ne vom gândi la noi înșine ca la oameni. Și asta ne va ajuta. Dar la nivel individual, dacă vă întrebați, de ce nu reușim să ne înțelegem unii pe alții?

Cred că e din cauza egoismului și a lipsei de empatie. Nu pot spune mai bine de atât, serios.

Rep: Deci cuvintele nu mai sunt suficiente....

Simon Prentis: Ei bine, cuvintele nu sunt suficiente, nu, cuvintele sunt un mediu artificial.

Dar ce altceva mai avem?

E tot ce avem mai bun. Adică, dacă nu am avea cuvinte, nu aș avea cum să știu nimic despre tine. Sau aș fi complet incapabil. Adică, dacă aș petrece ceva timp cu tine fără să vorbim, am putea avea o idee despre cine suntem. Dar cuvintele ne dau o șansă mult mai mare de a înțelege asta. Ele nu sunt perfecte. ChatGPT nu este perfect. Nimic nu este perfect. Dar ne este mult mai bine decât dacă ar trebui să mă duc în pădurea din spatele meu și să încerc să găsesc cina undeva acolo de unul singur.

Rep: Deci cuvintele și limbajul vor supraviețui în lumea digitală pe care o construim?

Simon Prentis: Eu cred că da. Cred că da. Nu cred că vom ajunge în punctul în care ne vom putea citi creierele unii altora fără să folosim vreun mediu simbolic intermediar.

(...) Scopul cărții a fost să spunem, de fapt, „știi ce facem? Asta este ceea ce facem”. Și este uimitor.

Rep: Poate înțelegând mecanismul, putem înțelege, putem afla cum putem fi mai eficienți în comunicarea unii cu alții...

Simon Prentis: Cel puțin, ar trebui să ne facă un pic mai umili în ceea ce privește alte animale de pe planetă. Știi, nu suntem speciali. Nu ni s-a întâmplat ceva special. Noi suntem animale. Am învățat doar un truc. Asta e tot. Este un truc. Și este un truc foarte bun. Dar, cu toate acestea, trebuie să coexistăm cu orice altceva.