Constantin Vică: AI-ul poate fi perfect. Dar noi vrem sensibil. Radio-ul a știut să creeze vibrație, implicare și sens prin sunet

Într-o lume în care algoritmii pot imita aproape orice, rămâne o întrebare deschisă: suntem dispuși să renunțăm la imperfecțiunea vie care ne face umani? Sau vom apăra, în continuare, acel spațiu fragil în care vocea nu e perfectă, dar este adevărată?

Sunt întrebări pe care ni le punem și când ne gândim la ceea ce înseamnă radioul.

Mai ales astăzi, de Ziua Mondială a Radioului, și mai ales în era Inteligenței Artificiale : cât de departe lăsăm algoritmii să ajungă la microfon?

Tema din 2026 ne spune că Inteligența Artificială este un instrument, nu o voce - ”AI is a tool, not a voice.” (https://www.unesco.org/en/days/world-radio)

Și totuși, IA deja are deja și voce. O dovedește rubrica ”AI news” de la emisiunea Știința 360, o rubrică de știri de știință, redactate și citite de o voce AI.

Într-o epocă în care conținutul generat automat devine omniprezent, Constantin Vică, conf.univ dr. la Facultatea de Filosofie a Universității București și cercetător la Centru de Cercetare în Etică Aplicată (https://www.ccea.ro/), avertizează că entuziasmul tehnologic trebuie dublat de responsabilitate, educație și spirit critic.

Trăim într-o lume saturată de produse media realizate cu ajutorul inteligenței artificiale, însă calitatea lor este adesea discutabilă. „Vedem tone de conținuturi digitale făcute cu inteligență artificială și, cu anumite excepții absolut onorabile, în rest par niște produse media de mâna a doua” .

În radio, utilitatea AI-ului este recunoscută, mai ales în zona știrilor, unde viteza contează. „Acolo are o utilitate, cu condiția să fie un model foarte bine antrenat, supravegheat și îmbunătățit constant.” Dar Constantin Vică avertizează că nu vorbim despre delegare, ci despre co-creație. Trăim doar iluzia delegării! „La finalul zilei, cine primește blamul sau felicitările nu va fi AI-ul, ci tu, producătorul.” Responsabilitatea rămâne, așadar, inevitabil, umană.

AI-ul democratizează accesul la producție – oricine poate crea un podcast sau o voce artificială. Cu toate astea, profesionalizarea reală a co-creației om–mașină este încă departe. „Cred că încă suntem departe de ceea ce ar fi o profesionalizare de co-creație adevărată cu inteligența artificială”.

AI-ul, ca artefact cultural, nu este neutru: el modelează percepții, sensuri și comportamente. „Ca orice transmițător cultural, el alterează percepții, sensuri”. De aici apare întrebarea fundamentală: ”ce fel de cultură vrem să construim? Una a perfecțiunii? Una controlată doar de cei care știu să folosească aceste instrumente?” Fără experiență estetică autentică, avertizează, publicul devine vulnerabil. „Dacă oamenii nu vor mai avea experiența estetică de primă mână, vor înghiți din ce în ce mai mult tot felul de prostii”, spune Constantin Vică.

Poate AI-ul înlocui dialogul radiofonic?

Teoretic, da. Practic, spune Constantin Vică, rămâne o experiență lipsită de viață. „AI-ul nu trăiește în lume. Nu are intenții, valori, preferințe forjate în timp” iar dialogul real presupune deviații, ezitări, glume spontane și curaj. „Contează micile întorsături, parantezele, curajul de a spune adevărul, chiar dacă e dureros.”

Mitul neutralității și problema adevărului - avem garanția că Inteligența Artificială poate fi neutră, imparțială? „Nu e neutră, pentru că orice sistem de IA poartă ceva din creatorii lui”, spune el. Arhitectura, datele de antrenament și alegerile inițiale ”lasă urme adânci”: „AI-ul își duce arhitectura în spate, așa cum omul își duce propria cruce.”

Așadar, AI-ul ”nu e neutru, pentru că orice sistem de AI poartă ceva din creatorii lui”.

Iar în comunicarea publică, este nevoie de adevăr, transparență și etică. Înșelarea publicului prin voci artificiale este, în opinia sa, o eroare gravă. ”Oamenii se simt trădați atunci când află că emoția în care au investit aparține, de fapt, unor „microcircuite”.

Sigur că „AI-ul poate să facă perfect. Dar noi nu vrem perfect. Noi vrem sensibil”, mai spune Constantin Vică.

Radio-ul, spune el, a supraviețuit tocmai pentru că a știut să creeze vibrație, implicare și sens prin sunet. Iar întrebarea care rămâne deschisă nu este ce poate face inteligența artificială, ci dacă suntem dispuși să renunțăm la imperfecțiunea vie care ne face, încă, umani.

„Radio-ul implică ascultătorii” și a supraviețuit tocmai pentru că a știut să creeze vibrație, implicare și sens prin sunet.

Într-o lume în care algoritmii pot imita aproape orice, rămâne o întrebare deschisă: suntem dispuși să renunțăm la imperfecțiunea vie care ne face umani? Sau vom apăra, în continuare, acel spațiu fragil în care vocea nu e perfectă, dar este adevărată?

Răspunsurile - la Știința 360, realizatoare Corina Negrea.