“Sînt alta” spune direct Svetlana Cârstean în noul volum de poezie

Este a patra carte a poetei, după Floarea de menghină, din 2008, pentru care a primit Premiul Național Mihai Eminescu pentru Poezie “Opera Prima”, Premiul Radio România Cultural și Premiul de debut al revistei România literară, Gravitație, din 2013, și Trado, din 2016, scrisă împreună cu poeta suedeză Athena Farrokhzad.

Noul volum al Svetlanei Cârstean “Sînt alta”, lansat de Editura Nemira, reconfirmă vocea unică a autoarei în peisajul literaturii române contemporane și reprezintă o călătorie-poveste prin teritoriile identități și ale feminității în toate ipostazele ei, de fiică, mamă, iubită, prietenă, scriitoare, folosind ca instrumente apropierea și depărtarea succesive de sine.

„Arthur Rimbaud ar fi iubit arta cu care Svetlana Cârstean a actualizat Je est un autre. Svetlana este une autre în sensul precis intenționat de Rimbaud – cu adaosul capacității poeziei de a povesti direct și curajos o viață de azi. Un subtil simț al umorului, auzul perfect și privirea fără ifose dau acestei cărți o cadență deosebită, care pune de acord istoria poetei cu viața obștească. Frumusețea lumii în mișcare, prezentul care se îndepărtează și devine povești, plutesc prin tărâmuri geografice și psihologice în acest poem-fluviu“, declară poetul Andrei Codrescu.

„Dacă aș semna regia unui film după Sînt alta, aș porni de la un anumit cadru: imaginea unei contorsioniste care își exersează mișcările în oglindă, oasele reliefându-se prin piele, frumusețea corpului imun la durere. Despre asta e vorba în noul volum al Svetlanei Cârstean, despre o abordare frontală a propriei identități, despre apropierea de sine prin îndepărtare, despre deteritorializarea traumei și a spaimelor pe care oamenii le poartă cu ei peste tot, oricât de mult s-ar îndepărta, în timp și spațiu, de momentul în care le-au trăit. Cinematice și impecabil pilotate la nivel formal, poemele din această carte proiectează filmul contactului uman cu realitatea haotică, uneori violentă, cu absențele fundamentale, cu geografiile emoționale și narațiuni personale ce revin obsesiv și te bântuie ca soundtrackul de la In the Mood for Love. O carte ca un föehn îndreptat spre o rană / care mai sângerează încă“, poeta Anastasia Gavrilovici