O lecţie a isoriei, de Dan Manolache
30 March 2019
SHAZAM!- Proaspăt și revigorant, ca o bomboană mentolată – de Michaela Platon
5 April 2019

Suicide Squad- SF, iubiri deviante, personaje dilii și o coloană sonoră ucigătoare- de Michaela Platon

Cine afirmă că Suicide Squad nu e o producţie care să te ţină cablat la scenariu…are dreptul la părearea lui, după cum şi eu am la a mea. Şi recunosc, aşteptam la vremea lui filmul ăsta ştiind că David Ayer n-ar putea livra decât ceva “în forţă”, căci filmografia lui cuprinde pe lângă Fury – Sabotage, Commando, End of Watch, Last Man şi Street Kings.

Filmul valorifică ideea deloc nouă a unui comando de paranormali şi ciudaţi, care însă ar fi puşi în slujba umanităţii, pe care trebuie să o apere şi să o scape de forţe malefice venite din timp să cucerească Terra. Aşa că personajele propuse sunt unul şi unul, care mai de care mai “înzestrat”şi mai “arătos”, iar panoplia cu psihopaţi se măreşte de acum cu majoreta dilie Harley Quinn, cu Captain Boomerang- australianul cu o armă infailibilă, mutantul corcit cu crocodil- Killer Croc, El Diablo- omul flacără, Deadshot- pistolarul letal, Katana –vaduva samurai şi deasupra tuturor, eternul Joker, mai dement, mai rău şi mai imprevizibil ca niciodată. În rolul acesta pe care l-au “clasicizat”Jack Nicholson şi Heath Ledger (pentru care avea sa fie ultimul!), evoluează acum excepţional Jared Leto, care ne-a mai uimit cu interpretarile lui de Oscar. E adevărat ca şi partiturile au fost pe masură, rolurile de compoziţie fiind de departe cele mai ofertante pt un actor cu potenţial nelimitat. Jokerul lui este hidos şi malefic până în măduva oaselor, dar are în plus ceva ce nu am văzut până acum la acest personaj: şi-a găsit perechea şi este iremediabil îndrăgostit, relaţia asta karmică împărtăşită cu Harley, salvându-l din a deveni cea mai abominabilă creatură. Aşadar încă o dată iubirea adevărată, împărtaşită, face minuni şi reuşeşte să învingă toate obstacolele. Cred că această abordare oferă şi o altă turnură filmului, celălalt cuplu (Vrăjitoarea- colonelul Flagg) fiind şi el atipic, dar în acelaşi fel legat printr-o iubire peste timp. Şi cum ştiţi deja care este filosofia mea de viaţă dar şi predileciiţle mele în materie de film, tuşa asta de romantism neconform şi excepţional reprezintă o găselniţă salutară ce oferă originalitate şi plus valoare scriptului.

Distribuţia ne oferă ocazia de a i vedea pe unii actori pe val în ultima vreme – precum Cara Delevigne- până mai ieri doar super-model, pe Margo Robbie care pare că nu ratează niciun rol, alături de ei apărând şi nişte grei ai ecranului ca Viola Davis şi Will Smith, ranforsând osatura artistică prin acurateţe şi rigoare, dovedind că orice rol ar face, un actor mare este egal cu el însuşi. Revelaţia filmului rămâne Jared Leto, după părerea mea mult mai înzestrat ca actor, deşi ca lead vocal la 30 Seconds to Mars face furori, şi mai face şi toate videoclipurile trupei sub pseudonimul Angakok Panipaq. Aşa că la talentul lui, nu mai mă miră felul în care abordează acest rol de sociopat pe care îl imaculeaza aproape iubirea pentru fosta lui doctoriţă din spitalul de nebuni, devenită ea însăşi ţicnită cu acte în regulă, ca să se „asorteze” cu iubitul!!

Filmul are tot ce îi trebuie ca să se detaşeze din pluton şi să marcheze o victorie la spectator: scenariul abil croit pe o canava comună este infuzat cu supranatural, cu SF, cu doua poveşti de iubire de un romantism deviant, cu acţiune captivantă şi coregrafii reuşite de arte marţiale. În plus are ceea ce îşi doreşte îndeobşte publicul – destulă violenţă, destul rău manifest şi destulă mârşăvie şi lipsă de morală, ca să fie în ton cu zilele noastre.

Vă recomand aşadar Suicide Squad pe care il puteti vedea pe HBO- pe care îl mai scoate din anonimat şi o coloană sonoră impecabil construită, dupa cum urmează….

Poate un film să fie și mai bun datorită muzicii din care este construita coloana sonoră? Siiiigur că da…Quentin Taranatino e foarte meticulos când e vorba de alegerea melodiilor care vor fi incluse în film, dar David Ayer m-a surprins cu atenția acordată melanjului de nou și vechi, mulat impecabil pe scenele de luptă sau în ton cu cadența gloanțelor. Dacă The Joker se urcă în mașină, musai să se audă Purple Lamborghini cu Skrillex & Rick Ross, deși automobilul nu e Lamborghini, ci o creație Matt McEntegart numită Vaydor (normaaal, pentru că face parte din recuzita Vaydor Exotics, o companie din Florida care se ocupă cu crearea de body-kit-uri, adică acele elemente pentru exteriorul mașinii care fură privirile: spoilere, praguri laterale, aripi, capotă, priză de aer samd)

O altă alegere înțeleaptă este Heathens, piesa celor de la Twenty One Pilots, care se pare că e trupa favorită a regizorului, membrii ei fiind buni amici cu cei din 30 Seconds to Mars (unde Jared Leto e tartor!).

Kehlani Parrish cea care cântă o piesă bântuitoare (acesta e și motivul alegerii ei) – Gangsta- are 21 de ani și a fost descoperită în cel de-al șaselea sezon America’s Got Talent, unde cânta în grupul PopLyfe. Fiecare melodie este matematic ”calculată” pentru suținerea scenelor: „You Don’t Own Me” este una dintre primele piese dedicate emancipării femeilor, scrisă în anii 60, dar interpretarea tinerei Grace Sewell parcă e gândită pentru acest soundtrack, deși lansarea cover-ului a avut loc anul trecut, sub supravegherea lui Quicy Jones. Cântecul marchează momentul intrării în scenă a dementei Harley Quinn, un personaj „adorabil”, în ciuda bâtei de baseball pe care o mânuieşte letal, dar cu zâmbetul pe buze.

Când povestea brigăzii sinucigașilor ia o altă turnură se aude Without Me, a lui Eminem, iar spectatorii reacționează după primele acorduri, iar întânirea cu Killer Croc se intamplă pe acordurile Fortunate Son a celor de la Creedence Clearwater Revival. Așadar, fiecare personaj este susținut muzical, are un sound al lui ce rimează cu personalitatea posesorului şi este în acord cu momentul şi felul în care este introdus publicului!

Deși Bohemian Rhapsody a fost folosită în spoturi TV sau reclame, cover-ul celor de la Panic At The Disco este și el din aceeași ”supă” muzicală, marca Suicide Squad. Și sincer mi-aș fi dorit pentru I Started a Joke, a celor de la Bee Gees, să fie aleasă varianta Faith No More, dar ca să respecte atmosfera creată de restul pieselor, a fost preferată maniera Confidential Music feat. Becky Hanson.

Steven Price este un tânăr compozitor britanic (39 de ani) care a început cu muzica pentru Attack the Block, o comedie horror, apoi a fost invitat la realizarea coloanei sonore la SF-ul The World’s End, pentru ca la Gravity să primească Oscar la categoria Best Original Score. Colaborarea cu David Ayer a început cu Fury și pentru că rezultatul a fost unul reușit, iată urmarea!

E clar că muzica aleasă atât pentru trailerele filmului, cât și cea care se aude în desfășurarea filmului are un rol major, asemănător celui din Guardians of the Galaxy, care a ucis cu soudtrack-ul.

Ce mai ramane de zis? …Vizionari miraculoase!