Adio, Luminița Vartolomei

A plecat dintre noi, după o lungă suferință, criticul muzical Luminița Vartolomei, personalitate importantă a muzicologiei și jurnalismului cultural din țara noastră.

A făcut parte dintr-o generație de analiști ai muzicii deosebit de activi, lideri de opinie, care se exprimau public în ziare, reviste, la radio și la televiziune, contribuind esențial la valorizarea și buna înțelegere a faptelor muzicale de pe scenele noastre, precum și la lansarea ori dezvoltarea carierelor multor interpreți români.

Luminiței Vartolomei i se datorează existența singurei reviste de critică muzicală din România, ”Actualitatea muzicală”, pe care a fondat-o în 1990 la cererea conducerii de atunci a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (Pascal Bentoiu, Adrian Iorgulescu, Octavian Lazăr Cosma), alcătuindu-i echipa redacțională, stabilind coordonatele editoriale, invitând toate condeiele consacrate, ca și pe tinerii talentați în ale criticii muzicale, să scrie cronici, recenzii, reportaje, interviuri etc. Tot în perioada în care a fost redactor șef (1990-2001) au fost fondate și Premiile Revistei ”Actualitatea muzicală”, primele premii de muzicală oferite de presa din România.

Cariera sa a urmat o traiectorie ascendentă, jalonată de importante succese profesionale. După absolvirea Conservatorului ”Ciprian Porumbescu” din București a lucrat ca redactor la Radiodifuziunea Română (1968-1973), apoi ca și Consultant artistic la Filarmonica ”George Enescu” (1973-1975). Ulterior a preluat poziția de Redactor principal la revista ”Contemporanul” (1975-1990). După 1989 a condus revista ”Actualitatea Muzicală” (cea mai lungă perioadă din istoria acestei publicații, și anume două decenii), ca şi, în efemera-i existență, revista ”Spectacolul Muzicii” (1995-1997).

A fost membru al Colegiului Criticilor Muzicali din cadrul Asociației oamenilor de Teatru și Muzică (A.T.M.), al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor, ajungând până în postura de Coordonator al Biroului Secţiei de muzicologie şi critică muzicală a U.C.M.R. (2002-2010).

A fost distinsă cu numeroase premii, atât din partea Uniunii (triplă laureată), cât și din partea altor foruri culturale, inclusiv din partea Academiei Române. I-a fost conferit și Ordinul ”Meritul Cultural”, clasa I.

A contribuit la organizarea unor festivaluri și evenimente muzicale, în diverse orașe ale țării.

Din Lexiconul de muzicieni români al lui Viorel Cosma aflăm și alte detalii importante: ”A întreprins călătorii de documentare şi a participat la colocvii şi festivaluri muzicale internaţionale în Bulgaria, Franţa, URSS, Polonia, Germania, Iugoslavia, Danemarca, Suedia. A publicat peste 1500 de analize, articole, eseuri, recenzii, interviuri şi cronici muzicale în CONTEMPORANUL, MUZICA, TEATRUL, REVISTA ROMÂNĂ, ROMÂNIA AZI, CINEMA, LITERATORUL, EXCLUSIV MAGAZIN, ACTUALITATEA MUZICALĂ, MELOS, SCENA, ADEVĂRUL, ADEVĂRUL LITERAR ŞI ARTISTIC, TEATRUL AZI, ROMÂNIA LITERARĂ, TOMIS (Constanţa), CAIETE CRITICE ş.a. A realizat sute de emisiuni de radio (ciclurile TEME CELEBRE, CARTEA ORGII, SUNT COMPOZITOR, ŞAPTE DECENII DE MUZICĂ, MICROENCICLOPEDIE MUZICALĂ ş.a.) şi a colaborat la zeci de emisiuni de televiziune (COLOCVIUL CRITICILOR MUZICALI, SERATA MUZICALĂ ş.a.). A scris zeci de texte pentru programe de sală sau coperte de disc”.

A fost un specialist al genurilor muzicologice miniaturale, cu o preocupare primordială pentru cronica muzicală, domeniu în care, în zona spectacolului de balet, a fost considerată specialistul nostru cel mai competent. Deși a semnat și studii de mai mari dimensiuni, activitatea jurnalistică rămâne dominantă între preocupările sale, fapt care, mai târziu, a condus și la apariția unui mare număr de volume care reiau – de data aceasta între coperți de carte – cronicile publicate de-a lungul timpului.

Cărți apărute sub semnătura Luminiței Vartolomei: Soclu pentru efemeride (Premiul UCMR pe anul 1992); Teatrul din umbra muzicii; Natură moartă cu voci, instrumente şi baghete; Dicţionar de muzică (1979, în colaborare cu Iosif Sava), Mică enciclopedie muzicală (1997, în colaborare cu Iosif Sava); Muzică şi muzicieni (1992, în colaborare cu Iosif Sava); Stop-cadru în sonor (2 vol., Premiul Academiei Române pe anul 2002); Teatrul din umbra muzicii (2003); Totul (numai) despre muzică (2004); Natură moartă cu voci, instrumente și baghete (2 vol., 2005 și 2006); Ghidul cititorului despre muzică (2008); Inevitabilele rămășițe (2013), și din nou Soclu pentru efemeride, ediția a doua (2013).

Tot Viorel Cosma conchide: ”Stilul literar sobru, concis, tăios, exprimarea limpede, tranşantă, rigoarea şi echilibrul judecăţilor de valoare au înscris-o pe Luminița Vartolomei în rândul celor mai obiectivi critici români, paginile sale de cronică muzicală constituindu-se într-un fond de idei indispensabil oricărui cercetător al istoriei muzicii româneşti. Antologiile sale de cronici, articole şi interviuri se impun prin originalitatea gândirii analitice, dar mai ales prin viziunea de perspectivă asupra fenomenului artistic din secolul nostru.”

Dumnezeu să o odihnească în pace!

Mihai Cosma