Diaspora. Dincolo de graniţe - Invitat Răzvan Caracaș

Răzvan Caracaș, invitatul ediției de astăzi, este dr. în știința materialelor, cercetător ştiinţific principal la CNRS, Centrul Nationale de Cercetare Ştiinţifică, principalul organism de cercetare publică din Franţa şi director de cercetare în Laboratorul de geologie al Şcolii Normale Superioare din Lyon, tot Franța.

sursafoto https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=10499097

Este absolvent al Facultății de Geologie și Geofizică a Universității București, al masteratului și doctoratului, ambele la Universitatea Catolică din Louvain-la-Neuve, Belgia dar și al post-doctoratului, obţinut la Universitatea Minnesota, Departamentul de Inginerie Chimică și Știința Materialelor, Minneapolis, Statele Unite ale Americii.

A urmat, apoi, un stagiu de cercetare - Carnegie Fellow - la Carnegie Institution din Washington, DC, Statele Unite, Laboratorul de Geofizică (între 2004 și 2006) şi a fost Visiting Researcher la Institutul pentru științe geofizice al Universității din Bayreuth, Germania precum și bursier Humboldt al aceleiași instituții.

Este, de asemenea, unul dintre cei peste 300 de cercetători de top, selecționați în cadrul competiției „Consolidator Grant” a Consiliului European al Cercetării, ERC pe anul 2015. Proiectul câştigător, denumit IMPACT, analizează teoria impactului colosal și a formării ulterioare a Lunii ca satelit al Pământului, din punct de vedere al legilor fizicii şi este finantat, din 2016, de European Research Council cu aproape 2 milioane de euro pentru o perioada de 5 ani. O finanţarea care a permis şi constituirea unui grup special de cercetare - grupul IMPACT -, care a atras deja încă patru cercetători şi studenţi.

“Discul proto-lunar s-a format ca urmare a Impactului Gigantic, survenit la începuturile evoluţiei Terrei, cândva în primele sale 100 de milioane de ani”, explică Răzvan Caracaş cercetările din cadrul proiectului IMPACT. “Impactul a fost atât de puternic încât întreaga proto-Terra precum şi impactorul s-au topit şi vaporizat parţial. Conditiile termodinamice din disc au atins, în interiorul său, temperaturi de mii de grade şi presiuni de sute de milioane de atmosfere. În partea externă, temperaturile au fost similare dar presiunile mult mai mici, materia ajungând în mare parte în stare de gaz fierbinte. Din acest disc, după aproximativ 24 de ore s-a condensat o sfera de material topit – Pământul. Luna s-a condensat în următorii mii de ani din ceea ce a rămas în exteriorul discului.

Condiţiile din disc, atât în interiorul cât şi in exteriorul său, sunt dificile, de multe ori imposibil de atins în laborator. De aceea, o alternativă o reprezintă calculul numeric, şi anume simulări numerice, în care se apeleaza la tehnici de calcul ce provin din mecanica cuantică şi pe care le aplicăm în aceste condiţii termodnamice extreme. Simulările se desfaşoară pe supercalculatoare: în 2017, echipa de calcul din mineralogie din Lyon a folosit 10% din puterea de calcul franceză, distribuită în cele trei centre de calcul (CINES la Montpellier, CCRT la Bruyeres-le-Chatel si IDRIS la Orsay). Aceasta a reprezentat mai mult de 20 de milioane de ore de calcul."

Înaintea acestui proiect, Răzvan Caracaş a studiat comportamentul unei selecţii de minerale în condiţiile interiorului terestru, la baza mantalei silicatice şi în nucleul format preponderent din aliaje de fier. S-a ocupat în special cu determinarea proprietăţilor elastic, datele obţinute fiind comparate cu informaţii provenite din analiza seismogramelor.

Într-o altă serie de calcule, a determinat conductivitatea electrică şi termică a fierului în condiţii de presiune similare celor din nucleu. Calcule similare despre distributia izotopilor de fier intre diverse minerale au arătat, spre exemplu, că nucleul ar putea conţine cantităţi mult mai mici de hidrogen şi carbon decat de oxigen şi siliciu.

În ceea ce priveşte mineralogia planetelor gigantice de gheaţă, echipa de calcul din Lyon condusă de Răzvan Caracaş a prezis existenţa unor noi tipuri de gheaţă la presiune şi temperatură ridicate, similare celor din interiorul unor planete precum Neptun şi Uranus. “În aceste condiţii, gheaţa devine un excelent conducător de electricitate, asemănător grafitului”, mai spune Răzvan Caracaş.

“Ce urmează?

Probabil studiul super-Terrelor – planete similare cu Pământul nostru dar mai mari, care au fost deja observate în jurul altor stele. “

De ce?

Răspunsul în această seară, în direct, între 21.10 – 22.00, din studioul Radio România Cultural, pe toate frecvenţele Radio România Cultural şi video online, pe www.radioromaniacultural.ro

Redactor Corina Negrea

Legenda foto

- jogging pe langa Rio Grande

- conferinta la New Mexico
- o cursa de caritate la Noua, în Brasov

Sursa foto Arhiva personală Răzvan Caracaş