Pianişti pe… “Drumul spre celebritate”
9 March 2017
Bill Laurance, în premieră în Timișoara, pe scena JAZZ™ 2017
9 March 2017Instrumente muzicale (cel puţin) ciudate…
GALERIA INSTRUMENTELEOR BIZARE…
Iată câteva dintre cele mai mari, mai ciudate, mai bizare instrumente muzicale din lumea întreagă – ne putem aştepta la tot felul de hibrizi, instrumente supradimensionate şi…bursuci electronici! De la flaute supradimensionate la instrumente cu aspect sci-fi.
-
Corncopianul
Instrument în întregime printat în 3D, corncopianul (original: hornucopian) are un design creat de MONAD Studio, Eric Goldemberg şi Veronica Zalcberg împreună cu muzicianul-luthier Scott F. Hall. Face parte dintr-o instalaţie artistică alături de: o vioară piezo-electrică cu 2 corzi, o chitară-bas electrică cu o singură coardă, un monovioloncel piezo-electric cu o singură coardă şi un didgeridoo mic. Mult succes interpreţilor!
-
Ce spuneţi de un flaut suficient de lung încât să fie aşternut pe jos? Flautul hyperbas este cel mai mare membru al familiei flautelor (cel puţin până acum), coloana de aer având nu mai puţin de 15 metri! Este un instrument relativ nou iar sunetul pe care îl produce este destul de gâjâit. Nu contează! Este mare şi ciudat! Bravos!
-
Construit în 1850 de către luthierul Jean-Baptiste Vuillaume, octobasul este un contrabas supradimensionat (aproape 4 metri înălţime), suficient de mare încât să nu poată fi manevrat numai cu mâinile. Există un sistem elaborat de pedale care face posibilă “interpretarea” la octobass. Se pare că Berlioz era un fan al instrumentului despre care a scris în tratatul său de orchestraţie.
-
Părintele tuturor instrumentelor ciudate, thereminul a fost printre primele instrumente care au folosit electronica pentru a crea muzică. Este remarcabilă tehnica de interpretare la theremin, prin care nu se atinge absolut deloc intrumentul şi sunt folosite mişcări ce par desprinse din magie. Leon Theremin este inventatorul acestui instrument folosit în coloanele sonore ale unor filme precum Spellbound, The Lost Weekend şi The Day the Earth Stood Still.
-
Ştim acum ce este şi cum arată thereminul. Dacă îi adăugăm un pic de electronică şi un zgomot sinistru, nu poate ieşi ceva rău, nu? Mmmm, mai bine ne uităm cum arată acest bursumin, instrument hibrid între un bursuc altoit cu un theremin.
- Orga pirofonă
Altfel ştiută ca “orga cu flăcări” sau orga cu explozie, orga pirofonă este alimentată de combustie. Ceea ce înseamnă că pentru a cânta, o anumită parte a instrmentului trebuie să … ia foc! Desigur, în condiţii de siguranţă pentru muzician! Orga este alimentată cu propan sau benzină iar explozia care are loc la baza tuburilor poate fi reglată. Totuşi, nu uitaţi că este orgă…”explozivă”. Păstraţi distanţa!
-
Inventată de Leland W. Sprinkle în 1956, se aflî într-o peşteră subterană din Virginia. Principiul este foarte simplu: palete mari de cauciuc (conectate la o consolă ce arată ca o orgă tradiţională) se freacă de stalactitele peşterii. Anecdotica spune că lui Sprinkle i-a venit ideea construirii acestei orgi atunci când fiul său s-a lovit cu capul de o stalactită iar sunetul produs – un soi de vibraţie de frecvenţă joasă – s-a rostogolit în interiorul peşterii.
-
Orga măriiAcest proiect ambiţios din Zadar (Croatia) îşi propune să transforme marea într-un instrument muzical. Uriaşe ţevi amplasate sub promenada de la malul mării reacţionează la valuril, producând sunete în momentul în care se sparg. Efectul este deosebit de impresionant, atrăgând turiştii ce vor să experimenteze senzaţia sonoră de sub picioarele lor.
- Cello-Cornul
Un nume ce se explică de la sine. Un hibrid ce a ţinut titlurile apreciatei reviste pages of Popular Science Monthly, în 1936. Sunetul creat prin frecarea corzilor iese prin pâlnia uriaşă a cornului.
Dacă veneau la noi în Maramureş, vedeau de mult vioara cu goarnă: uşor de manevrat, fiabilă, de mare ajutor la petreceri!
-
Acest uimitor exemplu de inginerie este jumătate sculptură, jumătate instrument muzical. Amplasat în Burnley (Lancashire), a fost terminat în 2006 şi este format dintr-un conglomerat de ţevi ce răsună atunci când vântul trece prin ele. Dimensiunile variate crează sunete pe câteva octave ce răsună precum un acord straniu…
Un alt hibrid rezultat din încrucişarea unui flugelhorn cu o tubă, fluba se explică de la sine. Şi ea este produsul pasiunii unui interpret şi a unui fabricant de instrumente (Robb Stewart)
Menhirii cântători
Pinuccio Sciola este un sculptor italian din San Sperate, Sardinia. Pietrele Sonore reprezintă una dintre principalele atracţii din preajma oraşului Assemini. Acest instrument arhaic este, de facto, un bloc de piatră în forme şi texturi imaginate de artist (în special din bazalt sau calcar) ce rezonează în momentul în care este frecat cu o altă piatră.
Cercetările sale din 1996 în domeniul pietrelor şi a naturii lor intrinsece, împreună cu tehnicile de ultimă generaţie l-au condus pe Pinuccio Sciola către o piatră… muzicală. Aceste Pietre Sonore sunt sculpturi asemenea uriaşilor menhiri care rezonează atunci când sunt şlefuiţi cu mâna sau cu alte pietre mai mici. Propietăţile sonice ale sculpturilor sunt evidenţiate prin realizarea unor incizii paralele în stânca respectivă. Aceste sculpturi pot genera sunete de înălţimi variate, cu diferite timbruri, în funcţie de adâncimea şanţurilor gravate dar şi de densitatea pietrei – pot fi timbruri metalice sau de lemn, chiar similare vocii umane
Sculpturile sonore ale lui Pinuccio Scioli sunt expuse în toată lumea. Sunt concerte care includ aceste instrumente muzicale inedite. În esenţă, sunt surse de inspiraţie pentru artişti, muzicieni şi compozitori.
sursa: classicfm.com
