PORTRET: Florian Lungu – viaţa trăită în esenţe de jazz

Marţi, 5 ianuarie, Florian Lungu, personalitate de excepție a jazz-ului românesc, împlinește 78 de ani. Realizator de emisiuni de radio şi televiziune, compozitor, muzicolog şi profesor, pianist, aranjor si compozitor de teme de jazz, Moșu’, așa cum este cunoscut în lumea muzicală, și-a legat numele de aproape toate festivalurile și concertele de jazz din România de la sfârșitul anilor ‘70 până în prezent.

Deși destinul său l-ar fi îndreptat către o carieră de inginer electronist, sau către o carieră de simfonist, Florian Lungu a ales un drum ce a însemnat peste 7000 de emisiuni de radio și televiziune, dar și sute de articole de specialitate dedicate Jazz-ului. O enciclopedie vie de informaţii şi de istorii, el are marele merit de a fi fost organizatorul și păstrătorul fonotecii de jazz a Radiodifuziunii Române, unde a fost angajat în anul 1967.

Florian Lungu s-a născut la 5 ianuarie 1943, în București, într-o familie de muzicieni, tatăl său fiind compozitor și dirijor de cor – cel care a uimit toată Europa în anii ‘30 cu corala „România” și-a dirijat timp de 55 de ani Corul Patriarhiei -, iar mama sa fiind pianistă și unul din fondatorii corului Madrigal.

Și-a petrecut anii copilăriei într-o casă cu etaj și mansardă aflată la intersecția Căii Dorobanților cu Șoseaua Ștefan cel Mare și era fascinat de orice mijloc de locomoție, atât de fascinat încât, la 14 ani, a dormit o noapte „la secție”, fiindcă a fost prins circulând fără perimis cu o motocicletă.

A fost pasionat de absolut tot ce ținea de tehnică, a dorit să se facă inginer, a studiat pentru o vreme pianul și, în cele din urmă, în anul 1960, a fost admis la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” (actuala „Universitate Naţională de Muzică”) din Bucureşti. A studiat sub îndrumarea profesorilor Victor Giuleanu (teorie-solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Nicolae Buicliu (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Dan Constantinescu şi Tiberiu Olah (compoziţie), Aurel Stroe (orchestraţie), Emilia Comişel (folclor), Adriana Sachelarie (istoria muzicii).

În anul 1966, a aboslvit Examenul de Stat la Conservator, apoi, după satisfacerea Serviciului militar cu termen redus, a activat ca profesor la Liceul de Muzică din Giurgiu (1966–1967).

În 1967 dat concurs la Radio pentru postul de maestru de sunet, însă cum contracandidatul său, Florin Bogardo, a câștigat concursul, a intrat în instituție ca redactor muzical.

A fost redactor la secţia creaţie-repertoriu (1967–1970) şi redactor / realizator de emisiuni la secţia de muzică uşoară şi jazz (începând cu anul 1970), la Radiodifuziune.

Inițial i-a fost imposibil, în acea vreme, să impună la Radio o emisiune cu profil de jazz, având în vedere că celebrul Cornel Chiriac, fugise în Germania, unde își continua, la „Radio Europa Liberă”, emisiunile de jazz avute în țară.

Florian Lungu a realizat emisiunea „Estrada duminicală”, cu muzică și texte umoristice pe care le scria pentru Dem Rădulescu sau Rodica Mandache, perioadă în care a reușit să strecoare în programul tipărit al radioului un ciclu de jazz românesc.

Așa a început emisiunea de profil de la Radio, și de atunci, cu pasiune și cu prețul a mii de nopți nedormite a realizat mii de emisiuni de radio, peste 1000 de emisiuni televizate, alte câteva mii de articole publicate, multe prezentări la festivaluri și concerte de jazz, precum și câteva compoziții cântate de soliști și formații cunoscute.

A fost profesor asociat la Universitatea Naţională de Muzică din capitală (1990–1996 şi din nou începînd cu 2005), la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj (1997–2000), lector de Istoria jazz-ului la Facultatea de Muzică „Richard Oschanitzky” a Universităţii „Tibiscus” din Timişoara (2005 – 2011).

A fost organizator şi co-organizator a zeci de festivaluri şi concerte în capitală şi în ţară.

A prezentat majoritatea festivalurilor (Bucureşti, Sibiu, Braşov, Cluj, Iaşi, Costineşti, Craiova, Satu Mare, Galaţi, Timişoara, Arad, Gărâna, Lugoj, Jimbolia, Victoria, Piatra Neamţ) şi concertelor de jazz, de blues din capitală ori alte centre culturale ale ţării (din 1977 până în prezent), a susţinut comunicări ştiinţifice, referate, conferinţe, expuneri ilustrate audio-video în cluburi de jazz, a realizat emisiuni radio de muzică pop, electronică, rock, muzică simfonică şi corală etc.

Dintre ciclurile de emisiuni radiofonice, s-au impus în timp Ciclul „Jazz românesc”, „Jazz Portret”, „Jazz Lexicon”, „Jazz Club”, „Stereo Jazz”, „Jazz şi Swing”, „Jazz Forum”, „Jazz în festival”, „Tehnică şi sunet – Ora de jazz”, „Nocturn Jazz”, „Discografia marilor interpreţi de jazz”, „Noapte de jazz”, „Interpreţi români de jazz”, „Jazz pe… româneşte”, „Album de colecţie”, „Pur şi simplu… jazz!”, „Tableta de jazz”, „Fascinaţia sunetului”, Estrada Duminicală, iar la TVR a realizat ciclurile de emisiuni „Jazz Alive”, „Jazz Fan” (în colaborare cu Mihai Godoroja), „Panoramic Jazz”, „Estival Jazz”, „Marele Jazz”, apoi din 2004 până în mai 2006, emisiunile “Jazz Restitutio” difuzate săptămânal pe TVR Cultural.

Din 2 aprilie 2009 a revenit pe micul ecran împreună cu Mihai Godoroja, ambii semnând emisiunile săptămânale “Unora le place”, difuzate pe TVR 1 apoi pe TVR 2.

Tot el a răspuns de înregistrările speciale de jazz efectuate de diverşi muzicieni în studiourile Radiodifuziunii, ca şi de înregistrările live preluate din desfăşurarea diferitor manifestări de gen.

Începând cu aprilie 2009, a realizat săptămânal, alături de Mihai Godoroja, serialul de concerte “Blue Monday”, la Clubul Hard-Rock Café din Bucureşti.

A semnat şi publicat peste patru mii de articole, însemnând studii, eseuri, cronici muzicale, portrete etc. în publicațiile Muzica, Viaţa studenţească, Echinox, Flacăra, Informaţia capitalei, Săptămâna, Scânteia, Contemporanul, Radio România, Panoramic TV, Melos, Vox Pop Rock, Formula AS, Libertatea, Curentul, Cotidianul, Monitorul de Iaşi, Ziarul de Iaşi, Steaua (Cluj), Astra (Sibiu), Actualitatea muzicală, Cuvântul, Cultura, Sunete, Evenimentul Muzical, Art & Roll şi în Cronica Română, Independent, sau Ziua.

A scris prezentări (note de copertă) pentru majoritatea discurilor de jazz editate la noi şi numeroase programe de sală pentru concerte şi festivaluri de gen.

A realizat programe şi proiecte muzicale pentru Fundaţiile MultiArt, Holograf, pentru Centrul de proiecte culturale al Primăriei capitalei ArCuB, a organizat concerte în serialele Perpetuum Jazz, Marele Jazz şi festivalurile Estival Jazz, Intel Jazz etc.

A iniţiat şi a întemeiat, împreună cu regretatul Johnny Răducanu, cu Mircea Tiberian, Dan Mândrilă şi alţii, Asociaţia Română de Jazz (1990); a propus şi a concretizat pentru casa Electrecord selecţiile repertoriale ale colecţiilor discografice „Jazz Restitutio” (împreună cu Marius Popp) şi „Jazz Diaspora”; a scris orchestraţii pentru discurile Electrecord din seria „Istoria Jazz-ului”.

Este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România și a scris muzică simfonică, de cameră și muzică uşoară – piesele “Antract” (instrumentală) (1962), „Bossa nova” (instrumentală) (1964), „S-a înserat” (versuri de Cecilia Silvestri) (1969), „Fata şi mingea” (versuri de Cecilia Silvestri) (1970), „Când te-am întîlnit” (instrumentală) (1971), „Cinematograful de altădată” (versuri de Gheorghe Astaloş) (1971), „Ne-am regăsit” (versuri de Constantin Săbăreanu) (1972), „Sărbătoarea soarelui” (versuri de Cecilia Silvestri) (1972), „Fabula” (versuri de Cecilia Silvestri) (1973).

A compus muzică de jazz – piesele „Linii şi puncte” (1962), „Trifoiul cu cinci foi” (1973), „Cercuri” (1974), „Dansul obcinelor” (1976), „Festi-Dixie-Jazz” (1976) etc.

A semnat volumul „Disco Ghid Rock”, Bucureşti, Editura Muzicală, 1977 (Ediţia I) şi 1979 (Ediţia a II-a), în colaborare cu Daniela Caraman-Fotea, dar și “Jazz Calendar”, Bucureşti, Editura Intel Print Service, 1995.

I s-a decernat titlul de „profesionist de excepţie” ca realizator de emisiuni la Societatea Română de Radiodifuziune, în 2003 a primit din partea Consiliului Naţional al Audiovizualului, la Festivitatea de acordare a distincţiilor pentru anul 2002, „Premiul de excelenţă pentru întreaga activitate audiovizuală”, iar din partea Preşedinţiei României, a primit, tot în anul 2003, Ordinul „Meritul Cultural în rang de Cavaler”.

Despre activitatea sa la Radio, Florian Lungu spunea, acum câțiva ani: “… aici, în Radio, m-am simţit ca într-o mare familie. E drept, s-a pus mereu preţ pe valoare, am avut şefi buni şi ne-am ajutat unii pe alţii, am fost ca fraţii. Mi-am petrecut în studiourile radio mai mult de jumătate din viaţă. De câte ori nu am plecat de aici la primele ore ale dimineţii… Iar acum, ca pensionar, am mai multe ore de emisie decât ca angajat. Sunt mândru de ce s-a realizat în Radio, care a fost mereu, chiar şi înainte de ’90, o adevărată platformă culturală. (…) Eu aveam 500 de minute de jazz pe lună! Când veneau străinii ziceau „nu se poate, eşti nebun, atâta jazz într-o ţară comunistă?”.

de Răzvan Moceanu – Rador