BOHEMIAN RHAPSODY- filmul unei personalitați incandescente- de Michaela Platon

Neîndoielnic un film care are ca personaj central o personalitate unică în tot şi toate – aşa cum a fost Freddie Mercury- va stârni controverse, discuţii şi umori. Dar pentru cei care primesc filmul deschis, fără preconcepţii, cu iubirea şi respectul pe care îl merită un artist de o asemenea valoare – este imposibil ca aceasta creaţie Brian Singer, produsă chiar de Brian May, Roger Taylor și Robert De Niro, să nu te emoţioneze extrem. Şi cu siguranţă acesta este si motivul pentru care scenariul nu luşează în zona de can-can, păstrându-şi eleganța şi abordarea care nu murdăreşte în nici un fel imaginea celui mai mare vocalist de rock- ever!

Iar din punctul meu de vedere - aceasta era singura abordare posibilă, căci nu este îngăduit să judeci şi să târăşti în derizoriu un artist unic - care s-a dăruit muzicii şi publicului până la ultima suflare.

Brian Singer confirmă încă o dată excepţionalul lui talent de regizor şi intuiţia ieşită din comun – după ce ne-a vrăjit cu filme precum The Usual Suspects ( cu Kevin Spacey şi Gabriel Byrne), seria X Men, Valkyrie în care Tom Cruise juca alături de Kenneth Branagh, Terrence Stamp şi Bill Nighy sau Superman Returns cu Marlon Brando, Hugh Laurie şi Kevin Spacey.

Cu Bohemian Rhapsody, Singer se dovedeşte atent şi sensibil abordând subiectul cu o concepţie regizorală interesantă, ce dă Cezarului ce-i aparţine – neocultand nimic, dar având ştiinţa de a nu aborda nepotrivit. Felul în care filmul capăta rotunjime pornind şi încheindu-se cu celebrul Live AID în care Queen a fost neîndoielnic cap de afiş cu o reprezentaţie rămasă legendară- este susţinut de acţiunea ce îl urmăreşte pe Freddie în parcursul lui profesional, scoţând la lumina părţi ale personalităţii lui excepţionale şi geniul lui artistic  neegalat. Cu o intuiţie de extraordinară, Singer îl distribuie pe Rami Malek în rolul atât de dificil al lead vocalului Queen- o provocare teribilă pentru orice actor, felul în care el livrează personajul fiind într-atât de veridic încât sunt momente şi cadre în care parcă îl vedem pe Freddie însuşi. Căci după ceva apariţii interesante, acest rol îl confirma şi –nu mă indoiesc- va reprezenta o placă turnantă pentru cariera lui viitoare. Căci Rami este incandescent, imprevizibil şi flamboiant precum personajul intrupat- un Freedie veridic şi intempestiv, dominator şi direct- dar care ascunde un suflet delicat, torsionat de spaime şi angoase. Uimitoare au fost şi alegerile lui Gwilym Lee pentru rolul lui Brian May, Ben Hardy pentru Roger Taylor şi Joseph Mazello  care face un John Deacon memorabil.  Îi secondează cu partituri notabile Mike Myers, Tom Hollander şi Lucy Boynton, toţi prinşi în haloul acesta al  muzicii Queen şi al vocalistului acestei trupe legendare.

Şi chiar dacă lui Brian Singer i-a urmat la pupitru Dexter Flether care termina filmul, presa nu a pedalat pe această schimbare din mers, care nu pare să fi exaltat spiritele de vreme ce Singer şi-a păstrat creditul pentru regie. Aşa că alături de A Star Is Born- remake-ul ce reprezintă debutul regizoral al lui Bradley Cooper, Bohemian Rhapsody se înscrie în cursa pt Oscar cu şanse de a-şi adjudeca cel puţin pe cel pentru rol principal masculin. Căci într-atât de strălucitoare este performanţa lui Rami Malek, cu această abordare de forţă, convingătoare şi sensibilă a unui personaj legendar.

Peste toate sound-ul  inegalabil Queen care ne conduce prin poveste şi ne vrăjeşte de fiecare dată, într-o colana sonoră cu o selecţie fără cusur, realizată de John Ottman cu care Singer a lucrat şi la Valkyrie, seria X Men şi care a făcut şi Men of Steel, The Cable Guy sau Cellular.

Acestea fiind zise, conchid că filmul este un must see, căci este luminos şi veridic, captând într-o energie excepţională personalitatea şi vremurile în care a trăit Freddie Mercury- genialul compozitor şi frontman al trupei Queen!