Curcubeul, o stare sufletească

De la Editura Litera de la Chișinău mi-a picat în mână, o carte care pare pentru copii, dar care va bucura deopotrivă și adulții, prin poezia lui Grigore Vieru și prin ilustrațiile inspirate ale Carolinei Rabei.

Poeziile sunt scurte, dar sensibile. Multe dintre ele n-au decât patru versuri, dar sunt scăldate într-o nostalgie făcătoare de bine, cu iz de reflexie, de aducere aminte uneori, cu scop de trezie în alte dăți.

Iată un exemplu edificator în esențializarea unei idei fundamentale:

Suie frunza, urcă ram:

”Tare mult de lucru am!”

Trece valea, trece coasta:

Tare-i scurtă viața asta!” (Furnica)

Sau aici, un altul:

Mama mă mângâie,

Soarele lucește.

Soarele e unul,

Mama una este. (Mama)

Multe dintre poezii sunt dedicate naturii și micilor viețuitoare. Ariciul, hultanul, cocoșul, albina, iepurașul devin în versurile lui Grigore Vieru personaje de poveste, umanizate:

Zum-zum-zum, cu mare zor,

Unde vreau acolo zbor,

Nu mă-ntreabă niciun om

De ce stau la el în pom. (Albina)

Libertatea de creație a Carolinei Rabei este mare. Cu toate acestea intuiești la răsfoirea cărții câteva dintre regulile pe care le aplică artista, în această carte intitulată Curcubeul. Ilustrațiile curg de pe o pagină pe alta, ca să existe o continuitate vizuală firească. Elementele sunt toate, luate din realitate. Studiul după natură a fost depășit însă, prin esențializarea pe care o urmărește de altfel și poetul. Doar ”personajele” au gesturi și atitudini care firesc, chiar în intenția cărții, fac trimitere la om. Cromaticii la care recurge creatoarea, deși bogată -îi simți tandrețea. Chiar și reci, culorile au o anume căldură dată prin ton și saturație.

Ilustrațiile Carolinei Rabei înveșmântează pur și simplu, poeziile, oferind mai ales, copilului o a doua variantă de ”lectură”, de data aceasta, vizuală. Cartea scaldă cititorul într-o atmosferă de pace și liniște, oferindu-i micului lector o plăcere sporită și idei generoase precum aflăm în Prietenul:

Un prieten -știți voi oare? –

E comoara cea mai mare!

Omul fără de prieteni

E ca bradul fără cetini.

Ca ogorul fără apă,

Ca o mână fără alta.

Un prieten, ia aminte,

Nu se cumpără, nici vinde!

Roxana Păsculescu