Un gest de recuperare

Pinacoteca Bucureşti, Repertoriu de pictură- vol. 1 este un volum documentar lansat recent la Muzeul Municipiului Bucureşti-Palatul Suţu. Valoarea acestei lucrări este cu atât mai mare, cu cât, de foarte mulţi ani, colecţia Pinacotecii Bucureşti nu a mai putut fi văzută, în lipsa unui spaţiu care să asigure operelor de pictură, grafică ori sculptură, buna şi adecvata lor prezentare.

Prin urmare, lucrările se găsesc, cel puţin de o bucată de vreme –depozitate în Palatul Cesianu-Filipescu, situat pe Calea Victoriei.

Aşadar, acest volum care este gros şi greu –vine să suplinească o lipsă fundamentală în spaţiul cultural bucureştean. Penuria de spaţii propice expunerii de artă de patrimoniu, din păcate nu se limitează doar la Capitală; aici, însă, se dovedeşte a fi, mai acută decât în alte colţuri ale ţării.

Odată cu publicul care nu a mai văzut de foarte mulţi ani, colecţia, chiar şi specialiştii au fost privaţi de această „ascundere” nefericită. Şi aici, vorbim nu doar de istoricii şi criticii de artă, care, cine ştie ce ar fi descoperit ori studiat în tot acest timp, dar avem în atenţie, spre exemplu, politologii şi antropologii, la rândul lor, capabili de a avea demersuri integratoare şi recuperatoare de istorie, atitudini, comparaţii ori variabilităţi estetice.

Volumul 1 începe cu Anton Chladek, Niccolo Livaditti, Giovanni Schiavoni şi se încheie cu Cecilia Cuţescu- Storck, Elena Popea şi Alexandru Poitevin Scheletti. Dacă primul pe această listă este născut în anul 1794, ultimul a văzut lumina zilei la 1879. Aşadar, având aceste repere putem urmări, din această perspectivă, circa 80 de ani de pictură românească. Mici greşeli de ortografiere a numelor ne apar însă, deranjante. Cecilia Cuţescu- Storck apare ca Ştorck, iar Scheletti este scris, cel puţin o dată, Skeletti.

În rest, albumul oferă plăcerea întâlnirii cu artişti şi cu lucrări valoroase. Graphic-designul simplu facilitează parcurgerea imaginilor şi a notelor pertinente.

Tipologia în care se încadrează această lucrare documentară nu este una în care accentul să se pună pe text. Prin urmare, introducerea –Pinacoteca Bucureştiului (O perspectivă deschisă) semnată de dr. Liana Ivan-Ghilia, în română şi engleză –asigură orientarea privitorului prin acest volum, în fapt, prima parte a unei cercetări de amploare. Finalul volumului este subliniat printr-o bibliografie orientativă care închide profesionist volumul.

Două săli, la etajul Palatului Suţu ne invită să parcurgem o selecţie de picturi din patrimoniul Pinacotecii. Unele sunt de la începuturile constituirii colecţiei, altele au o tentă evident „patriotică” şi ne plasează pe noi, privitorii, nu cu mult timp înaintea revoluţiei de la 1989. Dintre numele artiştilor care exemplifică arta contemporană, îi menţionăm aici, pe: Viorel Mărginean, Sanda Şărămăt, Alma Redlinger, Ștefan Szönyi.

De durată medie, această prezentare expoziţională va fi urmată de altele, tot atât de restrânse, dar extrem de interesante şi, categoric, binevenite, până la găsirea spaţiului adecvat, de mult visat.

Roxana Păsculescu