Idei in nocturnă. Pagini de Istorie - 140 de ani de relaţii diplomatice între România şi Italia. Invitaţi, dr. Monica Joiţa, cercetător şi dr. Doru Liciu, directorul Arhivelor Diplomatice ale MAE

Marţi 21 ianuarie 2020, Radio, România Cultural (21.10- 22)

Realizator, Dan Manolache.

Cu o lună în urmă, la împlinirea a 140 de ani de relaţii diplomatice
între România şi Italia, sub auspiciile Ministerului Afacerilor Externe,
Camerei Deputaţilor şi Ambasadei Republicii Italiene a fost vernisată
la Palatul Parlamentului o expoziţie ce prezintă publicului
extraordinară, sub forma unor copii de înaltă rezoluţie, câteva exemple
de documente importante ce stau mărturie a raporturilor diplomatice
dintre cele două ţări pe parcursul a mai bine de un secol.

Este un bun prilej de a discuta, cu doi dintre principalii organizatori
ai acestui eveniment, despre istoria relaţiilor diplomatice dar şi
culturale între două ţări care au atâtea în comun. Nu vom pleca, ar fi
greu de cuprins intr-o emisiune, de la Imperiul Roman şi etnogeneza
poporului român, ci, poate de la prezenţa a doi medici italieni în
preajma lui Ştefan cel Mare sau a doi secretari veniţi din peninsulă
care i-au slujit pe Petru Cercel, Constantin Brâncoveanu şi doi dintre
urmaşii săi.

De
altfel, din Italia, mai precis de la Padova au pătruns, în secolele XVI
şi XVII, în Principatele române insemnate influenţe întru modernizarea
lor. Influenţele au venit direct de la neo aristotelica „Şcoală de la
Padova” prin discipolii săi Alexandru Mavrocordat şi Constantin
Cantacuzino, sau indirect prin Academia Patriarhală de la
Constantinopol, reorganizată în spirit padovan în 1624. Acolo s-au
format Nicolae Milescu- Spătarul şi Dimitrie Cantemir. Acest spirit
reformator al Padovei a modelat şi activitatea Academiilor Domneşti de
la Bucureşti şi Iaşi, înfiinţate la sfârşit de secol XVII şi început de
secol XVIII.

În ce
priveşte relaţiile diplomatice romano- italiene, le vom menţiona mai
întâi pe cele consulare stabilite între Principatele Române şi Regatul
Sardiniei. Ne referim la consulatul de la Galaţi şi viceconsulatul de la
Brăila (1838) şi la cele deschise de italieni la Bucurşti (1855) şi
Iaşi (1859). Vom menţiona că Regatul Sardiniei a fost printre cele 7
puteri garante ale Unirii din 1859 iar noul stt român a sprijinit
procesul de unificare a Italiei.

Dobândirea de către Romania a independenţei în 1877 a marcat şi o
creştere a nivelului reprezentării diplomatice a celor două ţări. După
ce Italia a recunoscut în 1879, independenţa Romaniei, înaintea
Germaniei, Marii Britanii şi Franţei, reprezentanţele celor două ţări au
fost ridicate la rang de legaţie şi relaţiile bilaterale au evoluat,
devenind acelea între două ţări pe deplin egale din punct de vedere al
statutului diplomatic.

Vom vorbi fieşte şi despre legăturile româno- italiene din vremea
neutralităţii dar şi din aceea a participării celor două ţări la Marele
Război, despre relaţiile diplomatice din perioada interbelică subliniind
desigur punctele de interferenţă.

Va fi o incursiune într-o istorie poate mai puţin cunoscută care este
însă revelatoare pentru înţelegerea prieteniei pe care o decoperim
astăzi între popoarele român şi italian.

Menţionăm că fotografiile care ilustrează prezentarea emisiunii ne-au fost puse cu amabilitate la dispoziţie de Arhivele Diplomatice ale Ministerului de Externe.