DOCUMENTAR: 100 de ani de la moartea scriitorului polonez Henryk Sienkiewicz

Scriitorul polonez Henryk Sienkiewicz, câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură în 1905, celebru pentru romanele sale "Quo Vadis" și "Prin foc și sabie", s-a născut la 5 mai 1846, la Wola, Okrzejska (Polonia).

Familia lui Sienkiewicz s-a mutat la Varșovia după ce a pierdut mica proprietate pe care o avea la Wola. Aici, Sienkiewicz studiază literatura, istoria și filologia, la Universitatea din Varșovia. Părăsește Universitatea în 1871, înainte de a absolvi vreuna dintre facultățile pe care le-a început.

În 1869, începe să publice articole critice care au scos la iveală influența pozitivismului, sistem filosofic care insista pe realizările științei și care era popular la acea vreme în Polonia și în lume. A fost astfel un susținător al literaturii realiste, prin portretizarea vieții sociale, transmiterea unui mesaj umanist și angajamentul său față de națiune. A dezapobat naturalismul, susținând că acest curent prezintă o realitate distorsionată, cu o imagine unidimensională asupra ei, scrie site-ul http://culture.pl/.

Publică prima sa nuvelă, "Na marne" ("In Vain"), în 1872, iar prima povestire, "Stary sługa" ("An Old Retainer"), în 1875.

În perioada 1876-1878, călătorește în Statele Unite și la Paris, la întoarcerea în Polonia publicând un număr mare de povestiri printre care: "Janko muzykan" ("Yanko the Musician", 1879); "Latarnik" ("The Lighthouse Keeper", 1882), "Bartek zwyciezca" ("Bartek the Conqueror", 1882), "Charcoal Sketches and Other Tales" (1990), "Selected Tales" (1976), potrivit Britannica.com.

În septembrie 1879, aflându-se în Veneția, o cunoaște pe Maria, cu care se va căsători la 18 septembrie 1881. După nașterea a doi copii, Maria se îmbolnăvește de tuberculoză și moare la 19 octombrie 1885, la Frankfurt.

Tot în anii '70, s-a dedicat proiectelor comunitare, printre care și ridicarea monumentului lui Adam Mickiewicz. A fost președinte al Prudence Fund for Writers and Journalists (1899-1900) și cofondator al Mianowski Fund for Persons Working in Scholarly Areas. A vorbit pe teme publice și politice, în special împotriva politicii prusace de germanizare și în favoarea autonomiei Regatului Poloniei.

A fost co-editor al cotidianului "Słowo" ("The Word"), în intervalul 1882-1887.

Marea sa trilogie de romane istorice apare în "Słowo", începând cu 1883: "Ogniem i mieczem" ("Prin foc și sabie", transpusă în film, în 1999), "Potop" ("Potopul"; transpus în film, în 1974), și "Pan Wołodyjowski" ("Pan Wołodyjowski", 1887-88, transpus în film, în 1969). Cu o acțiune plasată în secolul al XVII-lea, trilogia descrie luptele împotriva tătarilor, suedezilor, turcilor, accentuând eroismul polonez printr-o diversitate epică, dar și prin claritate și simplitate. Cea mai de calitate dintre cele trei nuvele, "Prin foc și sabie", descrie încercările polonezilor de a pune capăt rebeliunii cazacilor zaporojieni conduși de hatmanul Bogdan Hmelnițki.

Romanul "Quo vadis?", publicat în 1896, cu ecranizări în 1909, 1913, 1915, 2001 etc., este un roman istoric a cărui acțiune se petrece în Roma lui Nero și care i-a adus lui Sienkiewicz reputația internațională și Premiul Nobel pentru Literatură. Romanul surprinde povestea de dragoste dintre o tânără creștină și un ofițer roman care se convertește, la rândul lui, la religia ei. Prin descrierea relației lor, se subliniază contrastul dintre opulența pământească a aristocrației romane și sărăcia, simplitatea și puterea spirituală a creștinilor. În subtext, romanul scrie, de asemenea, despre persecuția și subjugarea politică a Poloniei de către Rusia.

Deși marile romane ale scriitorului au fost criticate pentru teatralitatea lor și pentru lipsa de acuratețe istorică, ele conțin o mare putere narativă și descrieri vii, potrivit Britannica.com.

Alte romane scrise de autor: "Bez dogmatu" ("Fără ideal", 1891), Rodzina Połanieckich ("Familia Połaniecki", 1895) și Krzyżacy ("Cavalerii teutoni", 1897-1900). "Cavalerii teutoni" este un alt roman de succes, fiind tot o combinație dintre fapte istorice (aventuri ale cavalerilor) și o poveste de dragoste și având în centru bătălia de la Grunwald din 1410, dintre Regatul Poloniei, Marele Ducat al Lituaniei și aliații lor pe de-o parte și cavalerii teutoni pe de altă parte.

La începutul Primului Război Mondial merge în Elveția unde, împreună cu celebrul politician și pianist, Ignacy Paderwsky, Sienkiewicz promovează cauza independenței Poloniei și organizează colectarea de ajutoare pentru victimele de război din Polonia.

Critica la adresa scriitorului s-a împărțit în două mari tabere: pozitiviștii, care au considerat că Sienkiewicz nu a reușit să zugrăvească complexitatea proceselor sociale, și moderniștii, care au susținut că scriitorul este insensibil la aspectul metafizic asupra lumii. Cert este că dezbaterea critică în ceea ce îl privește pe Sienkiewicz s-a concentrat mai mult pe valorile promovate de acesta precum cultura națională, patriotismul etc., și mai puțin pe argumente literare, mai menționează site-ul http://culture.pl/.

Moare la 15 noiembrie 1916.

AGERPRES