DOCUMENTAR: 185 de ani de la moartea scriitorului Johann Wolfgang von Goethe

Scriitorul și savantul german Johann Wolfgang von Goethe, una dintre cel mai de seamă figuri ale umanității, s-a născut la 28 august 1749, la Frankfurt pe Main, într-o familie burgheză.

Este unic în rândul scriitorilor germani pentru modul strâns în care a împletit viața cu literatura, oglindind în ultima toate etapele și meandrele celei dintâi: atmosfera casei părintești, natura, excursiile și călătoriile, episoadele de pasionată dragoste, prieteniile, impresiile procurate de arta gotică sau antică, după cum nota Mihai Isbășescu în ''Istoria literaturii germane'' (Ed. Științifică, 1968). De altfel, complexitatea scriiturii lui Goethe reiese și din multitudinea de forme artistice abordate: poezie, dramaturgie, proză, critică literară.

A primit o educație rigidă de la tatăl său, consilierul imperial Johann Kaspar Goethe, și de la profesorii particulari cu care a învățat limbi străine, a studiat istoria, științele naturale, matematica, desenul și muzica, a practicat scrima și călăria.

Între 1765-1768, a urmat studii de drept la Leipzig, pe care le-a întrerupt din cauza stării precare de sănătate. În 1766 apare prima poezie publicată a lui Goethe "Coborârea din Infern a lui Isus Cristos" iar, în 1769, apare placheta "Cântece noi". A reluat studiile de drept în 1771, la Strasbourg, unde și-a obținut licența de avocat, notează http://www.thefamouspeople.com/. A profesat, însă, doar câteva luni.

Anii următori i-a petrecut la Frankfurt și Wetzlar. Au fost ani de afirmare literară în spiritul curentului ''Furtună și avânt'' (Sturm und Drang), al cărui organ programatic, ziarul ''Frankfurter Gelehrte Anzeigen'', l-a editat împreună cu Johann Gottfried Herder și Johann Heinrich Merck. În vara anului 1773, începe să scrie "Faust". Scrie, de asemenea, piesa ''Gotz von Berlichingen'' (1773) și drama ''Egmont'' (1788).

Din dragostea nefericită pentru logodnica unui prieten, se naște ''Suferințele tânărului Werther'' (1774), romanul care avea să-l facă celebru. În 1775, face prima călătorie în Elveția. În același an, ducele Karl-August von Weimar îi oferă postul de ministru. Goethe se dovedește un bun organizator și reformator cu vederi înaintate. În 1776, se înfiripă dragostea sa pentru Charlotte von Stein, care durează până în 1788 și care-i aduce lui Goethe idealul unei omenii pure, care avea să se reflecte în lirica acelor ani. Baladele ''Erlkönig'' și ''Pescarul'' sunt edificatoare.

În 1782, este înnobilat de către ducele Karl-August von Weimar.

Călătoria de doi ani în Italia (1786-1788) marchează ceea ce s-a numit ''perioada clasică''. Acum publică dramele ''Ifigenia în Taurida'' (1779) și ''Torquato Tasso'' (1790). În 1788, după întoarcerea din Italia, se îndrăgostește de Christiane Vulpius, pe care o angajează menajeră. Se va căsători cu ea în 1806. În 1791, preia conducerea Teatrului din Weimar.

În 1794, începe prietenia cu Friedrich Schiller, care durează până la moartea acestuia, în 1805, potrivit ''Dicționarului Enciclopedic'' (vol. II, Ed. Enciclopedică, 1996). Doi ani mai târziu termină romanul autobiografic ''Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister'', considerat cel mai valoros roman educativ și de formare a unei personalități din întreaga literatură germană. După moartea lui Schiller, Goethe termină partea întâi din ''Faust'' (1805), scrie romanul ''Afinități elective'' (1809), publică ''Poezie și adevăr'' (1811-1814), primele părți din ''Divanul occidental-oriental'' (1811-1813), ''Anii de peregrinări ai lui Wilhelm Meister'' (1821).

Johann Wolfgang von Goethe a desfășurat și studii științifice, în domenii precum mineralogia, geologia, botanica sau osteologia. De pildă, a scris despre osul intermaxilar la om (1784), metamorfoza plantelor (1790) și despre teoria culorilor (1810).

În pragul bătrâneții, casa lui Goethe din Weimar devine loc de pelerinaj pentru cei care veneau să-l vadă pe vestitul ''patriarh''. În ultimii ani de viață, Goethe își îngrijește ultima ediție de opere — 40 de volume apărute în anii 1827-1830, urmate de alte 20 de volume apărute în perioada 1833-1842. Marea ediție din Weimar, care mai cuprinde și scrierile științifice, jurnalele, însemnările și corespondența, însumează 133 de volume, mărturie a celei mai prodigioase activități desfășurate de vreun scriitor german.

S-a stins din viață la 22 martie 1832. Ultimele lui cuvinte au fost ''lumină, mai multă lumină'', în camera care i se părea tot mai întunecată. În anul morții, Goethe încheie marea operă a vieții sale, ''Faust'', la care a lucrat în jur de 60 de ani. Acest poem dramatic, în două părți, al cărui personaj principal reprezintă un simbol al tragicei căutări a adevărului, este considerat capodopera literaturii germane.

AGERPRES