Mario Vargas Llosa, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, a încetat din viață la 89 de ani

Scriitorul peruan Mario Vargas Llosa, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2010, a încetat din viață duminică, 13 aprilie 2025, la vârsta de 89 de ani, în Lima, Peru, înconjurat de familie. „Cu profundă tristeţe vă anunţăm că tatăl nostru, Mario Vargas Llosa, a decedat astăzi la Lima, înconjurat de familia sa şi în pace”, a transmis fiul său, Alvaro, într-un mesaj postat pe platforma X și semnat și de ceilalți doi copii ai scriitorului, Gonzalo și Morgana. Familia a precizat că, respectând dorințele autorului, nu va fi organizată o ceremonie publică, iar rămășițele sale vor fi incinerate.

Născut pe 28 martie 1936 în Arequipa, Vargas Llosa a fost una dintre cele mai influente figuri ale literaturii latino-americane din secolul XX, fiind un exponent de seamă al „Boom-ului” literar din anii ’60–’70, alături de Gabriel García Márquez, Julio Cortázar și Carlos Fuentes. A debutat cu romanul „La ciudad y los perros” („Orașul și câinii”) în 1963, o critică dură la adresa instituțiilor militare peruviene, care a stârnit controverse în țara sa natală. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără „Conversación en La Catedral” („Conversație la Catedrală”), „La fiesta del Chivo” („Sărbătoarea Țapului”) și „El sueño del celta” („Visul celtului”) .

De-a lungul unei cariere impresionante, Mario Vargas Llosa a abordat teme legate de realitățile sociale, puterea, corupția și condiția umană, în romane precum Războiul sfârșitului lumii și Mătușa Julia și condeierul. Ultimele sale cărți, Cinco Esquinas (2016) și Le Dedico Mi Silencio (2023), au fost scrise la Lima, oraș în care s-a întors în ultimii ani de viață.

Dincolo de creația literară, Mario Vargas Llosa a fost o figură controversată în plan politic. După o tinerețe în care a cochetat cu ideile marxiste, s-a distanțat progresiv de stânga radicală și a devenit un critic vocal al regimului lui Fidel Castro. Relația sa cu Gabriel García Márquez, odinioară una de prietenie strânsă, s-a deteriorat în contextul acestor divergențe, Vargas Llosa acuzându-l pe autorul columbian de „servilism” față de regimul cubanez.

În 2010, Academia Suedeză i-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură, „pentru cartografierea structurilor puterii și pentru imaginile pătrunzătoare ale rezistenței, revoltei și înfrângerii individului”.

Tradus în peste 30 de limbi, Vargas Llosa a fost primul autor străin inclus, în timpul vieții, în prestigioasa colecție franceză Pléiade, în 2016. A fost ales membru al Academiei Franceze, un gest de recunoaștere a legăturii profunde pe care a avut-o cu cultura francofonă și cu Parisul, oraș în care a trăit mai mulți ani. Pe lângă Premiul Nobel, a fost distins cu numeroase alte premii, printre care Premiul Cervantes și Premiul Prințesa de Asturias.​

Mario Vargas Llosa lasă în urmă o operă vastă, tradusă în zeci de limbi, și o moștenire literară care va continua să influențeze generații de cititori și scriitori din întreaga lume.