Poeți la maraton. Bogdan O. Popescu: “Lumea spirituală, așa cum a fost construită civilizația umană până acum, nu poate supraviețui fără poezie și muzică – blues/jazz.”

Miercuri, 31 august 2022, de Ziua Limbii Române, între orele 19.00-22.00, în grădina Muzeului Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu, nr.8 ), va avea loc Maratonul de Poezie și Jazz, ediția a XIV-a, difuzat în direct de Radio România Cultural. 20 de nume importante din generații și geografii literare diferite vor susține lecturi publice de câte 5 minute. Sunt invitate 9 poete – Ioana Crăciunescu, Rozana Mihalache, Adelina Pascale, Simona Popescu, Livia Roșca, Andra Rotaru, Ana Săndulescu, Gabriela Toma și Miruna Vlada– alături de 11 poeți –Teodor Dună, Bogdan Ghiu, Sorin Gherguț, Florin Iaru, Ioan Matiuț, Andrei Novac, Dan Pleșa, Bogdan O. Popescu, Adrian Suciu, Grigore Șoitu și Tudor Voicu. Vor susține recitaluri câteva dintre cele mai importante și mai autentice nume ale blues-ului și jazz-ului contemporan românesc: Maria Răducanu, Nadia Trohin, Cătălina Beța, Albert Tajti (pian) și Mike Godoroja & Blue Spirit. Amfitrionii Maratonului sunt Dan Mircea Cipariu și Ioan Cristescu. Art director: Mihai Zgondoiu. Producător: Anamaria Spătaru.

Dan Mircea Cipariu și Anamaria Spătaru au adresat câteva întrebări invitaților.

Răspunde poetul Bogdan O. Popescu:

Acum 14 ani se lansa Maratonul de Poezie și Jazz. La o repede ochire, cum ar fi spus Cornelia Maria Savu, prezentă la prima ediție a evenimentului, cum rezonezi cu Maratonul de Poezie și Jazz? Cu ce imagini ori cu ce stihuri asociezi Maratonul de Poezie și Jazz?

BOP: Rezonez în reverberații de bas, dragilor. Sunt în echipa Maratonului de la început și am spus prezent de fiecare dată, acum suntem cam de clasa a 8-a, dăm capacitatea. Sper să ne putem alege un liceu de maratoane ca lumea, să ne asigurăm viitorul. Mi-o aduc aminte pe draga de Cornelia (Maria Savu), care trecea din poveștile incredibile (uneori crezute, alteori nu, vina mea) la starea poetică, mi-l amintesc pe Gusti (Augustin Frațilă), poet remarcabil dar cunoscut mai degrabă pentru faptul că a cântat Nichita, pe minunatul Andrei Bodiu, dispărut devreme și el, pe mulți alții... Asociez Maratonul și cu maturitatea mea poetică (așa cum asociez cenaclurile cu tinerețea mea poetică).

Suntem puși față în față cu războaie, cu pandemii, cu lumi virtuale care încearcă tot mai mult să confiște ”umanitatea din ochiul de sticlă”. Și totuși în acest ”prezent de azi pe mâine”, cum ar fi spus Traian T. Coșovei, și el prezent la prima ediție a Maratonului de Poezie și Jazz, ce rol, cu mască ori fără mască, mai au poezia, blues-ul ori jazz-ul?

BOP: Ha, ha! Mi-ați amintit de don’ Traian, poetul magic și poetul prieten. Mi-a zis o dată: “- Măi, Bogdane, cum reușești dom’le să te sinucizi în fiecare poem? Fantastic!” (era laudativ, nu caustic). Nu zic acum ce am răspuns eu, nu e relevant. După – am scris împreună “Pisica neagră, pisica moartă”, pe care el pretindea că i-ar fi oferit-o lui Goran Bregovic după un concert și că acesta s-ar fi mirat admirativ. Nu știu dacă o fi fost chiar așa, mă rog. Poate. După – a fost prima ediție a Maratonului. Mi-aduc aminte când, o dată, i-a citit Dan Mircea Cipariu versurile, că don’ Traian avea laringită și nu mai putea scoate niciun sunet. Ca să îl parafrazez acum, zic și eu: noi trăim o dragoste de pe azi pe mâine (îmi place cum sună, îl trec pe listă la titluri de viitoare romane – nu am scris niciunul până acum). Sunt, din păcate, și oameni care trăiesc ura și frustrarea de pe azi pe mâine, ce fericiți suntem că nu noi. Lumea spirituală, așa cum a fost construită civilizația umană până acum, nu poate supraviețui fără poezie și muzică – blues/jazz. Poate că vor deveni poezia digitală și muzica cosmică (fostă a sferelor) dar nu vor dispărea niciodată.

Ce locuri reale ori imaginare ți-ai dori să vizitezi pentru un declic creator? Unde ai avea tihnă pentru cercetări interioare și poetice?

BOP: Dacă aș putea și timpul ar fi mai blând cu mine, m-aș întoarce la Art Omi Center, Columbia County, Upstate New York (https://artomi.org/), acolo unde generozitatea Institutului Cultural Român a făcut posibilă pentru mine o rezidență literară de o lună, în 2012, când am scris Cartea dragostei. Mai degrabă însă și cu mult mai posibil, tot dacă timpul ar fi mai generos, aș merge la casa mea de la țară din județul Buzău, organizată și întreținută de mama mea, într-un paradis verde luminat auriu, unde am scris Viață de aruncat.

Ce fapte culturale și artistice ai exersat ori exersezi în vacanța de vară?

BOP: Cea mai importantă faptă culturală întreprinsă vara asta este că am reușit să mă văd cu prietenii mei scriitori, să mai mângâiem pletele zărilor împreună. Mircea Cărtărescu, Ioana Nicolaie, Florin Iaru, Dan Pleșa, Sorin Gherguț, Mihai Zgondoiu, Florin Dumitrescu un pic, Robert Șerban un pic… chiar și cu domnia voastră un pic, Dan Mircea Cipariu. Mare lucru, după noroiul mizerabil al pandemiei. Altfel, și alte lucruri – am reușit să predau Cartea Războiului Editurii Vellant (Levant e o anagramare posibilă) și am promisiunea că apare în toamna asta, mă pregătesc să termin noua mea carte, Iată-mă! (Here I am!). Cam așa.

Pe 31 august e Ziua Limbii Române. Cu ce titlu/obiect/produs cultural ori imagine poetică ai asocia limba română?

BOP: Of, măi, dar voi chiar știți să puneți întrebări grele… Aș asocia limba română, din păcate, cu armata română la Mărăști, Mărășești și Oituz. Mai o grenadă, mai un obuz… (nu m-am putut stăpâni). Vivat Maratonul!

Bogdan O. Popescu s-a născut la 8 martie 1971, în Bucureşti. A absolvit în anul 1989 Liceul “Gheorghe Lazăr” și în 1996 Facultatea de Medicină a Universității de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din Capitală. A susținut două doctorate: primul referitor la moartea neuronală, la aceeași universitate, în anul 2000, și al doilea cu o teză despre mecanismele fiziopatologice ale bolii Alzheimer, la Institutul Karolinska din Stockholm, în anul 2004. Este medic neurolog la Spitalul Clinic Colentina și profesor universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București. În anul 2007 a obținut premiul “Victor Babeș” al Academiei Române pentru cercetări în domeniul neuroștiințelor. A debutat în presa literară în 1987, în Suplimentul Literar-Artistic al Scânteii Tineretului (SLAST) şi a publicat după aceea în numeroase reviste literare. Volume de versuri publicate : „La revedere, prinţesă”, editura Vinea, 1995, carte distinsă cu Marele premiu „Ion Vinea” pentru debut literar, „Marfă” (antologie colectivă, împreună cu Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguţ şi Dan Pleşa), editura Salut, 1996, „Poemul de gardă”, editura Celsius, 1999, „Pisica neagră, pisica moartă” (împreună cu Traian T. Coşovei), editura Crater, 2001, „Leul de după extravaganţe”, editura Cartea Românească, 2002, „Maşinăria de uitare”, editura Naţional, 2004, „Poeme în loc de tutun”, editura Brumar, 2007, “Aerobiciclete”, editura Brumar, 2010 (premiul ASB pentru poezie, 2011), “Cartea dragostei”, editura Humanitas, 2014. În anul 2011 a publicat volumul de proză scurtă “Viață de aruncat” la editura Polirom.   A fost tradus în suedeză, participând la antologia de poezie “Om jag inte får tala med någon nu”, editura Tranan, 2011 și la antologia de proză scurtă românească “Skräpliv”, editura 2244, 2013. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 2002.